Odată cu creșterea fără precedent a populației din ultimele decenii, se constată, tot mai accentuat în raportări și statistici, și creșterea proporțională a cantităților de deșeuri și a poluării mediului la niveluri tot mai ridicate față de zorii „Revoluției industriale”, începute în secolul al XIX-lea.
De la banalele pungi din plastic, până la mașinile poluante care circulă zilnic pe străzi și de la lipsa reciclării gunoiului menajer și până la poluarea de nivel industrial și emisiile de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră, amenințările față de mediul înconjurător au crescut proporțional cu complexitatea activităților economice și cu nivelul modern de trai, devenit tot mai sofisticat.
Chiar dacă acum omenirea are posibilitățile concrete de a folosi mai puțină energie și de a consuma într-un mod mai eficient resursele naturale față de trecut, nu se fac totuși suficiente eforturi către o protejare cu adevărat eficace a mediului înconjurător, , a ecosistemelor care susțin viața pe planetă.
Lumea se schimbă într-un ritm accelerat. Clima suferă modificări la niveluri fără precedent în istoria înregistrărilor meteorologice. Întreg mediul înconjurător se modifică și acest lucru conduce către modificări de esență și asupra economiei în ansamblu.
Garantarea unui nivel adecvat de protecție a mediului înconjurător se poate realiza prin implementarea unei legislații de mediu care să impună, atât populației generale, cât, mai ales, companiilor care au un impact în privința producerii de deșeuri și poluare, obligațiile necesare în vederea monitorizării acestui impact, cu scopul final de a reduce amploarea și intensitatea acestuia.
În acest sens, introducerea în legislație a raportărilor de mediu este un pas pozitiv și necesar care se constituie într-o platformă de date cu ajutorul cărora se pot lua decizii punctuale de reducere a poluării și de creștere a performanței de mediu la nivelul individual al fiecărei entități economice și la nivel general de ansamblu al unei economii.
1. Raportările ANPM – conceptul și utilitatea unei astfel de obligații legale
Una dintre problemele spinoase și, în același timp, o amenințare serioasă pentru mediul înconjurător este cea legată de managementul deșeurilor. Volumul tot mai mare de deșeuri provocat de o dublă creștere proporțională a populației care dobândește acces la venituri mai bune și a consumului ca o consecință a acestui fapt, face ca volumul global de deșeuri să crească în proporții cel puțin îngrijorătoare, de la an la an.
Efectele nocive ale acumulării de deșeuri trenează pe termen lung și afectează, atât ecosistemul, cât și sănătatea și chiar viața oamenilor. Prin urmare, este clar că un bun management al deșeurilor reprezintă o activitate de bază în ceea ce privește menținerea unui mediu înconjurător în parametrii acceptabili din punctul de vedere al sănătății acestuia.
Managementul deșeurilor este o activitate complexă la nivel global și include o serie de măsuri care privesc prevenirea producerii acestora, colectarea selectivă, activitățile logistice de transport și depozitare, sortarea și reciclarea, tratarea, neutralizarea, eliminarea sau valorificarea lor.
O astfel de activitate complexă nu poate fi ținută sub un control strict dacă nu este monitorizată cât mai bine și cât mai complet.
Din acest motiv, legiuitorul a considerat utilă introducerea obligativității legale de raportare către ANPM (Agenția Națională pentru Protecția Mediului) a unor raportări privind evidența deșeurilor generate sau colectate și gestionarea corectă a acestora, precum și o serie de parametri ce țin de monitorizarea unor factori de mediu esențiali, așa cum este cazul calității apelor, a solului și a subsolului, a zgomotului și a vibrațiilor. De asemnea, în afară de deșeuri, raportările către ANPM includ și situațiile periodice despre ambalaje, natura, cantitatea acestora și proveniența, printre alte date solicitate.
2. Raportările ANPM în SIM – tipuri de raportări prevăzute în cadrul legislativ de mediu
Impunerea raportărilor către ANPM face parte – alături de obținerea autorizațiilor de mediu, a acordurilor de mediu și a avizelor de mediu – din gama uneltelor legislative cu rol de prevenție și de protecție în vederea îmbunătățirii politicilor în acest domeniu atât de sensibil în zilele noastre.
Având la dispoziție o imagine unitară și completă a cantităților de deșeuri și a naturii acestora, autoritățile pot lua măsuri calibrate și punctuale cu un impact de prevenire și de atenuare cu mult mai important.
La fel ca și restul avizelor și autorizațiilor, o mare parte dintre aceste rapoarte sau evidențe care sunt impuse în mod obligatoriu solicită un grad de destul de ridicat de pregătire și de experiență în domeniile concrete de aplicare. Deși intențiile cu care s-a pornit pe calea legiferării raportărilor către ANPM sunt binevenite, nu se poate să nu se observe existența unei tendințe de birocratizare excesivă care se acumulează sistematic, pe măsură ce normele care au legătură cu protecția mediului se înmulțesc și devin tot mai stufoase. Devine astfel tot mai necesară apelarea la firme de consultanță de mediu, care pot fi de un real ajutor în problemele specifice pe care le pot întâmpina companiile sau chiar pot prelua responsabilitățile legale din acest domeniu, impuse pe cale legislativă, inclusiv pe cea a raportărilor către ANPM.
Tipurile de raportări către ANPM obligatorii pentru agenții economici și unele instituții sunt:
- Raportul anual cu referire la situația substanțelor chimice și a celor considerate periculoase;
- Raportul privind uleiurile consumate și a celor uzate;
- Raportul privind bateriile și alte tipuri de acumulatori;
- Raportul privind deșeurile provenite din echipamente electrice și electronice (DEEE-uri);
- Raportările lunare, trimestriale sau semestriale ale deșeurilor generate în concordanță cu prevederile autorizațiilor de mediu obținute sau cu prevederile legislației specifice în domeniul de activitate;
- Raportul privind anvelopele uzate;
- Inventarele anuale de emisii;
- Raportările privind rezultatele automonitorizării, așa cum au fost ele stabilite în autorizația de mediu obținută;
- Raportul anual privind deșeurile din ambalaje;
- Răspunsuri la chestionare de natură statistică prin intermediul SIM.
SIM reprezintă acronimul de la sintagma ”Sistem Integrat de Mediu”. Este vorba despre un sistem informatic, online, introdus la inițiativa Comisiei Europene pentru toate țările membre. Raportarea in SIM este obligatorie, neconformarea depunerii rapoartelor solicitate către ANPM în acest sistem fiind sancționată cu amenzi destul de mari.
Toate aceste raportări au drept scop final întărirea responsabilității în privința protejării mediului a agenților economici și a instituțiilor pe lângă scopul practic de a deține o imagine cât mai exactă, de ansamblu, în privința factorilor ce pot genera poluare și care pot fi astfel controlați mult mai ușor.
3. Raportarea SIM ANPM – cine are obligația de raportare și care este modul de operare?
Subiect al raportărilor ANPM obligatorii sunt agenții economici, dar și instituțiile care au activități cu un potențial efect negativ asupra mediului înconjurător. Paleta de activități economice cărora le sunt obligatorii raportările SIM către ANPM este destul de largă, fiind astfel înțeles mai ușor fapul că orice activitate umană poate aduce prejudicii de mediu dacă nu este desfășurată cu responsabilitate și în mod sustenabil.
Raportările de mediu cad, astfel, în sarcina unei multitudini de entități din diverse zone de activitate economică sau administrativă.
Astfel, obligația de raportare revine următoarelor categorii de entități, într-o enumerare care nu se dorește a fi una exhaustivă:
- Firmele care au obligații de monitorizare a emisiilor din activitate, așa cum este prevăzut în autorizația de mediu obținută;
- Firmele care se ocupă cu colectarea, dezmembrarea sau valorificarea autovehiculelor scoase din uz sau casate;
- Companii care au drept obiect de activitate reciclarea, colectarea, reșaparea sau distrugerea anvelopelor uzate;
- Firmele care operează în domeniul producției sau care folosesc în procesele de producție substanțe considerate periculoase;
- Operatori economici care se ocupă cu colectarea și reciclarea echipamentelor electronice, electrice;
- Firmele de colectare și tratare a deșeurilor provenite din baterii și acumulatori;
- Administrațiile publice locale și în special cele care au în subordine puncte de colectare a deșeurilor de tip electronic sau electric;
- Firmele autorizate de salubritate;
- Firmele care se ocupă cu colectarea, reciclarea și comercializarea deșeurilor provenite din ambalaje;
- Orice companie care deține deșeuri;
- Orice companie care se ocupă cu colectarea, reciclarea, comercializarea sau eliminarea deșeurilor.
Încadrarea unui agent economic ca generator de deșeuri este oarecum interpretabilă fapt care poate prinde compania descoperită din punct de vedere legal la îndeplinirea obligațiilor de raportare către ANPM. Legislația relevantă în domeniu este stufoasă și lasă, de multe ori, loc la interpretări diferite.
Interpretările pot fi legate, atât de natura unui agent economic, ca generator de deșeuri, cât și de definirea noțiunii generale de deșeu, care, nefiind definită într-un mod limitativ, în cadrul normelor, poate fi extinsă aproape la orice activitate umană. De aici și nevoia tot mai acută a agenților economici de a apela la servicii specializate de consultanță de mediu, pentru a evita problemele și sancțiunile care pot fi impuse de inspectorii de mediu.
Toate entitățile enumerate, considerate generatori de deșeuri sau deținători de deșeuri, au obligația de a raporta în SIM către ANPM în mod individual și pentru fiecare punct de lucru ori loc de desfășurare a activității.
O mențiune specială merită observată în cazul deșeurilor provenite din ambalaje. În categoria entităților generatoare sau deținătoare de deșeuri din ambalaje pot fi cuprinse, pe lângă agenții economici care produc, importă sau distribuie produse ambalate și cei care supraambalează produse deja ambalate sau cei care închiriază sau pun la dispoziția terților ambalaje de orice natură.
Este de menționat că raportările în SIM se pot face online doar atunci când Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau agențiile județene subordonate acestei instituții anunță operatorii despre deschiderea sesiunilor de raportare cu indicarea termenelor limită.
Trebuie menționat că raportarea corectă a informațiilor solicitate în SIM implică un grad destul de înalt de cunoștințe de specialitate, mai ales pentru încadrarea riguroasă a tipurilor de deșeuri sub codurile corespunzătoare. Prin urmare, apelarea la serviciile specializate de consultanță de mediu este o bună cale de acțiune pentru reducerea riscurilor unor amenzi potențiale, mai ales pentru companiile care nu dețin resursele umane calificate în acest domeniu.
În concluzie, raportările către ANPM au un rol important în menținerea unui control al activităților economice poluante, mai ales în condițiile diversificării accentuate a acestora și a creșterii consumului, pe măsura creșterii numărului populației globale.
Eforturile suplimentare generate, dar și sancțiunile impuse prin normele de raportare au un rol preventiv împotriva producerii de pagube de mediu care pot fi costisitoare sau imposibil de reparat. În aceeași măsură, nu trebuie uitat nici rolul educativ pe care aceste raportări le au în privința trecerii cât mai rapide către un mod de activitate cât mai sustenabil și mai prietenos față de mediul înconjurător.
Sursa foto: pixabay.com
