Risipa alimentară: care sunt implicațiile economice și sociale și cum putem transforma această problemă în oportunitate

Statisticile arată că, la nivel global, se aruncă anual peste 1,3 miliarde de tone de alimente, în timp ce în multe colțuri ale lumii, foametea rămâne o provocare acută. Risipa alimentară are la bază, în principal, o gestionare ineficientă de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la producție, până la consum. În România și la nivel mondial, au început să prindă contur inițiative și strategii pentru a reduce acest fenomen, însă ele sunt, deocamdată, în stadii incipiente.

În prezent, legislația din numeroase țări propune măsuri ambițioase pentru a limita risipa alimentară până în 2030. Dar sunt aceste soluții suficient de puternice pentru a ne ajuta să atingem acest obiectiv? Află în acest articol cum poate afacerea ta să contribuie la această misiune!

1. Risipa alimentară – ce presupune și cum putem reduce efectele asupra mediului și economiei?

Risipa alimentară este o problemă globală cu efecte profunde asupra mediului și economiei. În fiecare an, cantități uriașe de hrană ajung la gunoi, în ciuda resurselor considerabile necesare pentru producția și transportul lor. Pe lângă risipa economică, aceasta contribuie masiv la emisiile de gaze cu efect de seră și la degradarea ecosistemelor. 

În continuare, vom explora mai multe despre risipa alimentară – ce înseamnă, de ce apare și cum pot afacerile locale să schimbe cursul acestor statistici.

1.1. Ce este risipa alimentară și cum o putem reduce? 

Risipa alimentară reprezintă, prin definiție, toate alimentele care sunt produse, dar nu sunt consumate, din cauza diferitelor procese de pierdere, deteriorare sau aruncare. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), aproximativ o treime din alimentele produse la nivel global sunt risipite anual, ceea ce duce la pierderi semnificative de resurse și la o presiune suplimentară asupra mediului.

Consecințele risipei alimentare sunt resimțite la nivel global, având efecte negative asupra mediului și economiei. Alimentele aruncate generează anual miliarde de tone de emisii de dioxid de carbon și metan, contribuind substanțial la efectul de seră și la schimbările climatice. În plus, fiecare kilogram de hrană irosit reprezintă o pierdere financiară pentru producători, distribuitori și consumatori. 

Sursa foto: Shutterstock.com

Care sunt cauzele risipei alimentare?

Risipa alimentară este o problemă complexă, cu rădăcini adânci în sistemele noastre de producție, consum și educație. De la fermele de la periferia orașelor, până la supermarketuri și, în final, pe mesele noastre, risipa alimentară evidențiază nu doar obiceiurile noastre de consum, ci și o cultură care, adesea, nu prețuiește îndeajuns resursele pe care le utilizăm. În acest context, este esențial să identificăm cauzele acestei probleme. Iată care sunt acestea:

• Producția excesivă și standardele de calitate

Fermele, în încercarea de a satisface cerințele pieței, cultivă adesea mai multe produse decât pot fi vândute. De altfel, fructele și legumele care nu respectă standardele estetice, chiar dacă sunt perfect comestibile, sunt adesea respinse și aruncate. Această practică nu doar că contribuie la risipa alimentară, dar afectează și fermierii, care nu își pot recupera costurile de producție. 

• Lipsa educației sustenabile printre consumatori 

Mulți oameni cumpără mai mult decât au nevoie, din diverse motive, cum ar fi promoțiile sau dorința de a dispune de diverse opțiuni. În plus, aceștia nu știu cum să conserve corect alimentele sau să le folosească înainte de expirare. Această lipsă de cunoștințe duce la risipă, iar alimentele care ar fi putut fi consumate ajung, în schimb, să fie aruncate.

• Problemele logistice și infrastructura inadecvată

De multe ori, risipa alimentară este generată de probleme logistice și infrastructură inadecvată, mai ales în țările în dezvoltare. De la transportul ineficient, care duce la deteriorarea produselor, până la lipsa facilităților de depozitare, problemele infrastructurale sunt o barieră majoră în reducerea risipei alimentare. În multe zone, alimentele se strică în timpul transportului, iar lipsa unor metode de conservare eficiente în magazine și restaurante contribuie și mai mult la problema risipei. 

• Cultura consumului excesiv

Adesea, mâncarea este văzută nu doar ca o nevoie de bază, ci și ca o formă de divertisment sau un simbol al statutului social. Evenimentele sociale, sărbătorile și chiar mesele zilnice sunt frecvent asociate cu cantități generoase de alimente, fără a ține cu adevărat cont de necesitățile individuale sau de grup. Astfel, promovarea unor obiceiuri de consum mai responsabile și sustenabile este esențială pentru a combate această cultură a risipei.

Cum reducem risipa alimentară?

Reducerea risipei alimentare nu este doar un scop ecologic, ci și unul economic. În acest context, companiile locale joacă un rol esențial în minimizarea risipei, implementând strategii care optimizează consumul de resurse și limitează pierderile de hrană.

Iată câteva soluții la îndemâna afacerilor pentru a preveni risipa alimentară:

• Optimizarea stocurilor și aprovizionării: prin implementarea unui sistem de gestiune a stocurilor și prin ajustarea comenzilor în funcție de cererea reală, companiile pot reduce surplusurile. Soluțiile de monitorizare a stocurilor prin tehnologie, precum sistemele de urmărire în timp real, ajută afacerile să știe exact când și cât trebuie să comande, evitând acumularea de produse perisabile care ajung să fie aruncate.

   

• Donarea alimentelor excedentare: multe companii, în special cele din industria alimentară și restaurantele, se confruntă cu surplusuri. Prin parteneriate cu organizații non-profit și bănci de alimente, acestea pot dona surplusul de alimente, contribuind, astfel, la reducerea risipei și la sprijinirea comunităților locale. În plus, legislația încurajează tot mai mult aceste practici, oferind beneficii fiscale pentru companiile care contribuie la combaterea foametei și risipei.

   

• Valorificarea deșeurilor alimentare: o altă metodă eficientă este utilizarea resturilor de alimente în scopuri productive, precum compostarea sau producția de biogaz. Aceste practici oferă o alternativă sustenabilă pentru deșeurile alimentare, transformându-le în resurse valoroase pentru agricultură sau energie.

   

• Educarea angajaților și a clienților: programele de educație și informare oferite de companiile locale pot încuraja angajații să gestioneze mai bine resursele alimentare și să reducă pierderile.

1.2. Risipa alimentară în România – ce prevăd legile locale? 

În România, aproximativ 2,55 milioane de tone de alimente sunt risipite anual, conform statisticilor recente. Cele mai frecvent aruncate alimente sunt produsele de panificație și preparatele gătite în casă, urmate de fructe și legume, iar gospodăriile individuale contribuie în mare măsură la acest fenomen.

Aceasta se întâmplă chiar în contextul în care țara are una dintre cele mai mari rate de cheltuieli pe alimente din venitul total al populației, însă aproape jumătate dintre acestea ajung la gunoi din cauza gestionării ineficiente.​

Pentru a limita risipa alimentară, autoritățile române au implementat reglementări bazate pe directivele UE, care urmăresc alinierea la obiectivele de sustenabilitate și eficiența resurselor până în 2030. Una dintre directivele europene esențiale stipulează reducerea deșeurilor alimentare la jumătate până la acest termen, un obiectiv ambițios adoptat și în legislația locală. În acest context, România a introdus măsuri care obligă atât lanțurile mari de retail, cât și unitățile de alimentație publice să implementeze soluții de redistribuire a alimentelor comestibile, de compostare a deșeurilor organice și de raportare a cantităților de hrană risipite.

Legea privind risipa alimentară, în continuă schimbare

Însă, legile din România privind risipa alimentară sunt într-o permanentă schimbare, fiind adesea actualizate pentru a se alinia normelor și standardelor europene. UE elaborează constant soluții și efectuează studii pentru a îmbunătăți procesul de reducere a risipei alimentare. Aceste schimbări frecvente sunt menite să eficientizeze lanțul alimentar și să protejeze resursele naturale, însă pot crea dificultăți pentru companiile locale, care întâmpină adesea probleme în a ține pasul cu toate aceste modificări.

Pentru a naviga cu succes printre cerințele legislative, multe afaceri din România apelează la un responsabil de mediu, adică un expert care ajută companiile să dezvolte și să implementeze un plan de sustenabilitate pe termen lung. Acesta trebuie să includă o evaluare adecvată, un bilanț de mediu și documente care să ateste conformitatea cu legislația în vigoare. În cadrul acestui proces, două documente cheie sunt foarte importante – avizul de mediu și autorizația de mediu. 

Avizul de mediu este esențial pentru aprobarea proiectelor care ar putea avea efecte negative asupra mediului, precum dezvoltarea unor noi facilități de producție sau extinderea capacităților existente. Obținerea acestui aviz implică o evaluare detaliată a consecințelor pe care activitățile propuse le pot avea asupra mediului, cum ar fi riscurile de poluare și de generare a deșeurilor, inclusiv alimentare. În cazul companiilor din industria alimentară sau retail, de pildă, avizul de mediu garantează că noile dezvoltări respectă normele de reducere a risipei și sunt conforme cu legile.

Pe de altă parte, autorizația de mediu reprezintă o aprobare necesară pentru desfășurarea activităților care pot avea efecte asupra mediului. Acesta se eliberează numai după o verificare amănunțită a proceselor companiei și a măsurilor implementate pentru reducerea poluării și a risipei, inclusiv a risipei alimentare. Autorizația are rolul de a asigura că toate activitățile desfășurate de companie sunt conforme cu legislația și că risipa este minimizată în toate etapele de producție și distribuție.

1.3. Risipa alimentară în lume – ce abordări au marile state în fața acestor provocări? 

ONU estimează că aproximativ o treime din alimentele produse la nivel mondial ajung să fie irosite anual. În fața acestei provocări globale, marile state dezvoltate și emergente au adoptat strategii variate pentru a limita risipa alimentară, fiecare abordare fiind influențată de specificul cultural, economic și social al fiecărei regiuni.

Iată cum se poziționează marile state în fața provocărilor aduse de risipa alimentară

• Statele din UE 

UE și-a propus să reducă pierderile alimentare cu 50% până în 2030. Măsurile includ reglementări stricte privind etichetarea produselor și inițiative de educare a consumatorilor pentru a înțelege diferența între „a se consuma de preferință înainte de” și data expirării, prevenind, astfel, aruncarea alimentelor încă sigure. Țări precum Danemarca și Suedia încurajează o interpretare corectă a etichetei, iar statele membre colaborează pentru a promova astfel de politici la nivel european.

În Franța și Italia, există legi care obligă hipermarketurile să doneze surplusul alimentar organizațiilor caritabile, în loc să-l arunce. Germania susține o rețea amplă de bănci de alimente și promovează parteneriate între retaileri și organizații non-profit pentru a redistribui alimentele către persoanele vulnerabile. 

• Asia

În Japonia, de pildă, conceptul cultural „mottainai” – care înseamnă respectarea resurselor și evitarea risipei – este susținut de o legislație care obligă companiile să raporteze cantitățile de alimente risipite. În plus, autoritățile nipone promovează educația privind risipa alimentară în rândul cetățenilor, pentru a stimula practici de consum mai responsabile.

China, prin campania „Clean Plate”, încurajează cetățenii să comande doar cât pot consuma și să reducă porțiile la restaurante, limitând risipa la nivel individual. Restaurantele sunt, de asemenea, încurajate să promoveze împărțirea alimentelor și să reducă porțiile servite la evenimente mari. Aceste inițiative urmăresc să schimbe comportamentele de consum, într-o țară unde cererea de alimente crește continuu.

• Statele Unite ale Americii

Guvernul american a lansat inițiativa „Winning on Reducing Food Waste” , care încurajează consumatorii să fie mai atenți la gestionarea alimentelor și susține parteneriate cu marii retaileri pentru a reduce pierderile de-a lungul lanțului de aprovizionare. Astfel, sectorul privat din SUA contribuie la combaterea risipei alimentare prin tehnologie și optimizare. De exemplu, companiile americane folosesc algoritmi pentru a anticipa cererea de produse alimentare și aplicații care îi ajută pe consumatori să-și gestioneze mai bine cumpărăturile.