Compostul din deșeuri- Informații știute și mai puțin știute de grădinari cu experiență

Compostarea a devenit o metodă excelentă pentru pregătirea humusului și pentru protejarea mediului înconjurător. Practic, ea oferă posibilitatea de a îngrășa solul grădinii într-un mod foarte sănătos, dar și de a reduce activitatea de depozitare a gunoaielor menajere. În fiecare gospodărie trebuie să se organizeze un loc de compostare, cu dimensiunile de cel puțin 2-3 mp, de preferință într-o zonă în care să nu bată vântul și să fie apărată de soare. El trebuie să fie amplasat în apropierea casei, pentru a putea fi accesibil gospodarului. 

Prepararea compostului nu este deloc complicată, fiind necesar doar să se pună câteva straturi de materiale organice și apoi pământ pe deasupra, ceea ce va favoriza realizarea humusului. Materialul obținut se va folosi în grădină pentru straturile de flori sau de legume și zarzavaturi, urmând câțiva pași simpli.

În articolul de mai jos vei descoperi ce este compostul și ce conține acesta, care sunt condițiile de umiditate și temperatură necesare în obținerea lui, unde trebuie să fie amplasat, care sunt metodele de compostare și cum se poate valorifica. În plus, vei afla ce materiale nu trebuie să pui în compost și ce greșeli ai putea să faci în cadrul procesului de compostare a deșeurilor menajere.

1. Ce este compostul și ce trebuie să conțină el

Compostul este cel mai vechi îngrășământ natural preparat de om, practic, este materie organică descompusă, apoi transformată în îngrășământ pentru alte plante. Compostul clasic cuprinde trei ingrediente: materia verde, materia brună și apă. Iarba tunsă, frunzele uscate sau verzi, resturile de la bucătărie se transformă în fertilizant organic, substanță care reușește să îmbunătățească funcțiile și proprietățile fizice și chimice ale solului. 

Proprietățile compostului merită menționate pentru a înțelege mai bine beneficiile sale:

• menține umiditatea în pământ;
• reciclează resturile vegetale;
• ajută la aerarea solului;
• permite creșterea microorganismelor;
• scade poluarea din rampele de gunoi;
• neutralizează ph-ul din sol.

Compostul poate să fie format din deșeuri de bucătărie sau de grădină. Dintre deșeurile de bucătărie se numără: resturi de fructe și legume, pliculețe de ceai, zaț de cafea, filtre de cafea din hârtie, cartoane pentru ouă, flori uscate. Dintre deșeurile de grădină ce se pot utiliza pot fi amintite: plante de înmulțire, iarbă tăiată, gazon, fân, resturi de plante, resturi de la gardurile vii tunse, ramuri, buruieni, gunoi de grajd de la ierbivore, frunzele uscate, crenguțe, rumeguș, așchii de lemn. 

Compostul poate fi realizat primăvara, vara, toamna, dar și iarna, deși poate părea ciudat la prima vedere. Iarna vegetația este redusă, iar compostul are o viață redusă. Dacă grămada este proaspăt amenajată, atunci temperatura poate crește în interior, deși la exterior pot să se înregistreze temperaturi de sub zero grade Celsius. Stratul din margine poate să înghețe, așa că ar fi bine să fie acoperit cu saci vechi.

1.1. Umiditatea și temperatura necesare pentru obținerea compostului

Apa și umiditatea sunt foarte importante în obținerea compostului, pentru că microorganismele au nevoie de apă. Dacă ea lipsește, atunci compostarea face o pauză. Există un nivel minim de umiditate în acest sens, anume 15%, și unul maxim, de 50%. Dacă umiditatea este prea mare, atunci compostul va mirosi urât. Astfel, trebuie neapărat să se verifice cu mâna și dacă aceasta rămâne umedă în urma verificării, atunci umiditatea este optimă. Dacă picură apă din mâna cu compost sau dacă nu se simte deloc umedă, atunci compostul nu este adecvat.

Cea mai bună temperatură pentru compost este de 70 de grade Celsius. De la 25 de grade se poate spune că procesul de descompunere este eficient. La 63 de grade Celsius se vor distruge toate semințele și buruienile. Pentru monitorizarea temperaturii se va folosi un termometru electronic sau unul cu tijă lungă. 

1.2. Mărimea și amplasarea compostului

Pe un pătrat cu latura de un metru se va pune în straturi materia organică, până la o înălțime de 1 metru. Grămada se va așeza direct pe sol, într-un loc poziționat aproape de zonele care produc resturi vegetale, chiar și aproape de locuință. În apropiere trebuie să existe o sursă de apă. Locul va fi ferit de curenți de aer puternici și trebuie să fie umbrit. 

1.3. Ce nu se pune în compost

În general, compostul nu se strică, mai ales dacă gospodarul știe exact ce trebuie să pună în el. Totuși, este important de menționat materialele ce nu se pot pune în el:

• păr, cadavre de animale mici, așternutul de la pisici;
• bacterii, chimicale;
• resturi textile, sticlă, metal, materiale plastice;
• lacuri, resturi de vopsele;
• medicamente;
• uleiuri industriale, alimentare;
• ambalaje, săculeți de aspirator;
• pesticidei;
• resturi de hârtie.

Anumite resturi alimentare, carnea, oasele, lactatele, gunoiul animalelor mici, cojile de la ouă pot fi luate în considerare, dar doar în anumite condiții.

2. Metodele de compostare

Pentru realizarea unui compost de calitate trebuie să se asigure condiții ambientale perfecte pentru viața microbiană: hrană echilibrată, umiditate și aer. Dacă nu există o aerisire adecvată, atunci se formează compostul putrezit, de slabă calitate și periculos pentru mediul înconjurător. 

Astfel, mare atenție trebuie să se acorde în gospodăriile românești acelui compost ce folosește dejecțiile animaliere, mari generatoare de gaz metan. Compostul format aerob nu generează gaz metan. Cea mai răspândită metodă de compostare din România este cea de tip grămadă deschisă, care se realizează manual. De asemenea, pot fi identificate următoarele tipuri de compostare: în groapă sau șanț, în container, în sistem de trei containere și rapidă.

În SUA există 5 metode de compostare: pasivă, în grămadă deschisă, pe platformă folosindu-se un încărcător pentru întoarcere, amestec și mânuire, pe platformă folosind echipamente speciale, în container și sisteme de grămezi statice aerate, utilizând conducte perforate.

2.1. Compostarea în groapă 

Una dintre cele mai la îndemână metode de compostare este cea în groapă. De regulă, ea poate fi făcută toamna și compostul folosit primăvara. Gospodarul va săpa un șanț sau o groapă cu dimensiunile 40-50 cm adâncime, pe care o umple cu vegetale, peste care se așază pământul scos puțin timp înainte. Poate alege această metodă pentru a realiza diferite gropi printre plantele existente, acestea oferindu-le suport și treptat contopindu-se cu grădina. 

Specialiștii consideră că avantajele acestei metode sunt demne de reținut: în primul rând, gospodarul nu trebuie să întoarcă vegetalele și, în al doilea rând, nevoia de udare este redusă. Pașii de urmat pentru a realiza un astfel de tip de compostare sunt cei de mai jos:

• Zona săpată va fi una din apropierea bucătăriei sau a locului de unde se obțin resturi vegetale;
• Se scoate pământul din groapă, circa 30-50 cm și se așază pe margine;
• Resturile vegetale se pun în groapă, cu atenție la materialele ce pot sau nu pot să fie compostate;
• Se acoperă grămada cu pământ;
• Vegetalele se vor descompune în 5-6 luni și solul va deveni fertil. 

2.2. Compostarea în container

Compostarea poate fi realizată în container staționar (cu pereți din gard de sârmă) sau container rotativ (realizat dintr-un suport și un butoi prevăzut cu ușiță). Pentru compostarea în container staționar se vor avea în vedere următoarele lucruri importante:

• Se folosește un container mare în funcție de cantitatea de deșeuri vegetale ce se dorește a fi folosită;
• Se pune un strat de 10-15 cm de paie sau de ramuri subțiri din copaci pentru a asigura aerisirea și drenajul;
• Se pune materialul vegetal în straturi (cam de 5-10 cm) până se ajunge la înălțimea de 1 metru, udându-se fiecare strat în parte;
• Se acoperă cu prelata sau cu o folie de plastic;
• Se va întoarce periodic compostul;
• Se va folosi după 5-6 luni (dacă a fost realizată primăvara) sau după 8-9 luni (dacă a fost constituită toamna).

Pentru realizarea compostului în containerul rotativ se va ține cont ca proporția de carbon și azot să fie una perfect echilibrată, să există umezeala necesară și să se asigure învârtirea containerului pentru aerare. 

2.3. Compostarea rapidă – metoda Berkley

Există și o modalitate prin care se poate obține compostarea în circa o lună de zile și se poate realiza oricând, din primăvară până în toamnă. Metoda Berkley presupune să se elimine patogenii și semințele de buruieni cu ajutorul unor temperaturi care pot ajunge până la 70 de grade Celsius. Pentru a se obține compostarea rapidă se vor avea în vedere următorii pași:

• Se construiește grămada în câmp deschis;
• Se pune câte un strat și se udă uniform;
• La mijlocul straturilor se poate pune un strat activator sau un strat de compost maturat;
• După 4 zile, compostul se întoarce, în așa fel încât materialul din mijloc să ajungă la margine, iar cel de la margine în mijloc;
• După 5-6 zile trebuie să se observe formarea unui mucegai alb care are rol de a accelera procesul de descompunere;
• Grămada se va întoarce la 2 zile;
• Forma finală a compostului este gata în a 18-22 zi și va fi gata de utilizat în grădină.