Eroziunea solului – măsuri practice pentru protejarea fertilității și a ecosistemelor
Omenirea se confruntă în prezent cu o serie de provocări, uneori greu de combătut, ce pun în pericol atât dezvoltarea civilizației umane, cât și sănătatea mediului înconjurător. Printre aceste provocări se numără eroziunea solului, un fenomen cu urmări extrem de grave asupra întregului ecosistem și asupra producției agricole la nivel mondial. Autoritățile din întreaga lume, inclusiv cele din România, au fost obligate să elaboreze o legislație specifică în vederea prevenirii eroziunii solului și a realizării unui demers pentru revenirea la starea inițială a terenurilor erodate. La aceste eforturi trebuie să participe întreaga societate, chiar și firmele care activează în domenii diverse (agricultură, construcții, amenajarea terenurilor etc.).
În rândurile următoare veți afla informații generale despre eroziunea solului, despre cauzele și efectele acestui fenomen, precum și care sunt cele mai utile metode pentru abordarea corectă a combaterii sale. De asemenea, veți descoperi care este situația actuală cu privire la eroziunea solului în România și ce pot face părțile interesate pentru reducerea fenomenului.
1. Eroziunea solului – informații generale
Solul este acel strat superior al crustei terestre format dintr-un amestec de substanțe chimice, organice și anorganice. Acesta a rezultat în urma interacțiunii unor factori fizici, chimici, biologici și climatici pe o perioadă lungă asupra rocilor și mineralelor naturale.
Solul are o importanță deosebită atât pentru mediul natural, plantele și animalele supraviețuind de pe urma lui, cât și pentru civilizația umană prin fertilitatea oferită, ce permite obținerea unei producții bogate. În anumite condiții, asupra solului acționează anumiți factori care favorizează transportul unei părți a solului către alte zone, fenomen cunoscut sub numele de eroziunea solului.
1.1. Ce este eroziunea solului
Eroziunea solului este procesul natural sau antropic (cauzat de om) prin care particule ale solului sunt îndepărtate sau distruse de către factori naturali sau umani. Fenomenul este prezent pe tot globul, în medii variate, cel mai adesea întâlnindu-se, însă, în zonele agricole, în păduri, în zonele montane sau pe cele de coastă.
Multă vreme fenomenul a fost neglijabil datorită disponibilității unor suprafețe agricole suficiente pentru a le înlocui pe cele distruse. În ultimii ani, concomitent cu creșterea exponențială a populației s-a ajuns la situația în care orice suprafață de teren este valoroasă și astfel s-a conștientizat gravitatea problemei.
În prezent preocupările în această direcție sunt unele des întâlnite, urmărindu-se ca prin măsurile luate să se reducă pe cât posibil existența acestui fenomen. O altă direcție este legată de aplicarea unor metode de refacere a solului fertil în zonele în care a dispărut.
1.2. Cauzele și efectele eroziunii solului
Eroziunea solului este un fenomen de o complexitate deosebită, deoarece la baza sa stă o multitudine de factori, fie naturali, fie umani, ce acționează separat sau concomitent. Printre cei mai des întâlniți astfel de factori pot fi menționați:
- Practicile agricole inadecvate sunt cele mai des întâlnite cauze care duc la eroziunea solului. Din cauza agriculturii intensive, bazate pe lucrări de arătură foarte adânci și pe neglijarea metodelor de conservare a solului, stratul de pământ fertil se împuținează și se poate ajunge chiar la dispariția sa totală. Astfel, eliminarea vegetației de protecție și utilizarea excesivă a unor substanțe chimice de genul îngrășămintelor și pesticidelor pot deteriora structura solului, făcându-l mai vulnerabil la eroziune.
- Eroziunea eoliană a solului este cea provocată de vântul puternic. Fenomenul este prezent, în special, în zonele semiaride și aride, acolo unde vegetația nu reușește să protejeze solul, iar vântul puternic ia particulele fine de sol și le duce mai departe, creând dune de nisip sau de praf.
- Precipitațiile abundente duc la eroziunea hidrică a solului. Apele de suprafață ce provin din ploi se scurg pe terenuri și transportă solul în alte zone mai joase. Fenomenul are, însă, și un aspect pozitiv, deoarece în anumite condiții duce la formarea unor noi suprafețe de sol, un exemplu în acest sens fiind Delta Dunării.
- Defrișările și degradarea pădurilor duc la reducerea capacității solului de a-și menține structura stabilă. Fără existența unei vegetații de protecție, solul este expus forțelor erozive și se deteriorează rapid în condițiile în care, de regulă, grosimea lui în aceste zone este redusă.
- Topografia și înclinarea solurilor pot duce la creșterea eroziunii pe versanții înclinați, unde este favorizată erodarea hidrică și eoliană.
- Construcția de drumuri, clădiri și alte tipuri de infrastructuri umane modifică, de multe ori, topografia solului, favorizând degradarea acestuia.
Eroziunea solului este considerată un efect distructiv din cauza consecințelor negative asupra mediului înconjurător, economiei și a societății în ansamblu:
- Cel mai grav efect este legat de pierderea fertilității solului. În mod normal, în zona de suprafață se află substanțele ce oferă hrană plantelor. Prin îndepărtarea acestui strat solul își reduce fertilitatea, iar productivitatea agricolă scade, uneori în proporții impresionante.
- Eroziunea solului duce la pierderea capacității de reținere a apei. Astfel, se înregistrează două elemente negative. În primul rând, cantitatea de apă disponibilă pentru plante este mult redusă, iar, în al doilea rând, se încurajează scurgerile mari de apă, ceea ce poate duce la apariția de inundații dezastruoase.
- Deșertificarea este o urmare gravă a eroziunii solului. Acolo unde stratul de sol dispare aproape în totalitate se expune stratul de nisip, apărând astfel adevărate deșerturi în locul unor terenuri fertile. Un exemplu în acest sens este reprezentat de deșertul Sahara. Conform studiilor geologice, dar și a dovezilor istorice, zona acestui deșert era acum zece mii de ani un spațiu fertil, cu o natură foarte bogată.
- Poluarea apei apare atunci când nutrienții și substanțele chimice din sol sunt spălate de ploile abundente și duse în râuri și lacuri, afectând astfel negativ ecosistemele acvatice și calitatea apei potabile.
- Eroziunea solului duce și la creșterea probabilității alunecărilor de teren. Aceste fenomene pot distruge drumuri, clădiri și chiar viața oamenilor.
- Efectul economic și social asupra civilizației umane din cauza scăderii productivității agricole duce la pierderi economice și insecuritate alimentară. Din aceste motive, numeroase comunități umane au fost nevoite să-și schimbe modul de viață sau chiar să părăsească zona în căutarea unui trai mai bun.
- Eroziunea solului contribuie la încălzirea climatică. În mod normal, solul stochează o cantitate impresionantă de carbon. În lipsa acestuia, gazul cu efect de seră ajunge în atmosferă și contribuie la creșterea temperaturilor medii anuale.
2. Metode de combatere a eroziunii solului
În urma observațiilor științifice, dar și a schimbărilor observate în viața de zi cu zi, s-a ajuns la concluzia că este necesară o intervenție rapidă pentru a se combate eroziunea solului. Astfel, au apărut mai multe metode care, separat sau împreună, pot fi aplicate cu succes în vederea minimizării efectelor eroziunii sau chiar a inversării fenomenului prin încurajarea formării solului nou.
2.1. Măsuri practice împotriva eroziunii solului
Printre cele mai utile măsuri practice ce pot fi aplicate pentru limitarea eroziunii se numără:
- Practicarea agriculturii conservatoare este una dintre cele mai bune metode ce contribuie la păstrarea solului pe loc. Astfel, se pot folosi culturi de acoperire între perioadele de cultură principală, de exemplu după recoltarea grâului se seamănă altceva care protejează solul până la viitoarea însămânțare. Alte elemente care ajută sunt arătura minimă sau chiar arătura zero și folosirea îngrășămintelor organice în locul celor chimice.
- Gestionarea apelor de scurgere prin construirea unor canale de drenaj, terasamente și valuri de protecție reduce viteza și forța apelor de scurgere, dirijându-le în mod controlat pentru a favoriza absorbția și infiltrarea apei în pământ.
- Vegetația naturală protejează solul datorită rădăcinilor care-l consolidează și prin protejarea stratului superior de factorii de eroziune. Astfel, se poate menține sau se poate restaura vegetația naturală în zonele expuse la eroziune prin plantarea de copaci, arbuști sau prin semănarea de plante perene.
- Gestionarea forestieră durabilă este esențială, pentru că rădăcinile copacilor protejează solul, iar frunzele căzute contribuie la regenerarea acestuia. În acest sens se poate apela la tăieri selective, reîmpăduriri și regenerare naturală.
- Tehnicile de inginerie a solului, precum construirea de structuri de protecție și de bariere (terase, diguri, praguri de retenție) pot contribui în mod pozitiv la reducerea fenomenului.
2.2. Alte măsuri împotriva degradării solului
În afara măsurilor practice, care pot fi aplicate în mod concret în zonele expuse eroziunii, există și câteva măsuri ce pot fi luate în acest sens prin introducerea unor politici și reglementări guvernamentale, care aplicate corespunzător promovează conservarea solului, reglementează practicile agricole adecvate și favorizează introducerea unor practici durabile în viitor.
Astfel, firmele a căror activitate ar putea să favorizeze eroziunea solului, cum ar fi cele din domeniul construcțiilor și din agricultură, trebuie să obțină din partea autorităților de reglementare avize care să ateste bunele practici folosite în activitatea lor. Printre acestea se numără avizul și autorizațiile de mediu, care permit realizarea unui proces de audit de mediu pentru obținerea conformității legislative.
Importantă este și aplicarea unei strategii de educare și de conștientizare a persoanelor și entităților implicate în activitățile cu potențial de erodare a solului. Astfel, agricultorii, lucrătorii din domeniul mediului, comunitățile, în general, trebuie să fie informate în legătură cu practicile ce trebuie să fie urmate în vederea combaterii eficiente a eroziunii accelerate a solului.
3. Eroziunea solului în România
Eroziunea solului în România este o problemă gravă, cu urmări complexe asupra ecosistemului și a activităților economice. Studiile au demonstrat că România pierde în fiecare an aproximativ o sută de milioane de tone de sol fertil. Cele mai afectate sunt zonele de câmpie, cu sol nisipos și strat fertil subțire.
În zona Olteniei, aproximativ patru sute de mii de hectare de astfel de terenuri sunt expuse eroziunii accelerate a solului, aici apărând adevărate spații deșertice, ce aduc aminte mai mult de Africa decât de Europa. O altă regiune cu risc de eroziune este reprezentat de terenurile agricole în pantă, unde sunt aplicate de foarte multe ori tehnici agricole improprii. Conform statisticilor, aproape patruzeci și trei la sută din suprafața agricolă a țării este susceptibilă apariției eroziunii solului.
Cauzele eroziunii solului în România sunt multiple, printre ele putând fi amintite agricultura intensivă din perioada comunistă, dar și cea din prezent, precum și factorii meteorologicii (vântul și ploile). Fenomenul este observabil prin deschiderea culorii solului și prin prezența tot mai pregnantă a nisipului. Acest lucru este foarte grav, avându-se în vedere că un singur centimetru de humus, cea mai fertilă parte a solului se produce în aproximativ trei sute de ani, pe când distrugerea lui în anumite condiții are loc în doar câteva zeci de ani.
Importantă este și prezența unor factori naturali ce favorizează fenomenul:
- Relieful României se caracterizează prin existența unor pante accentuate în zona montană și de dealuri și chiar în anumite zone de câmpie. Astfel, din cele aproximativ douăzeci și patru de milioane de hectare existente în țară, șaptezeci și cinci la sută sunt în pericol de a fi erodate sau afectate în alte moduri, precum salinizarea și înmlăștinarea.
- Multe dintre solurile românești au caracteristici geologice și litologice ce oferă rezistență scăzută împotriva eroziunii provocate de apă.
- Clima și regimul precipitațiilor din România determină o situație nefavorabilă cu privire la scurgerea apelor pluviale pe terenurile în pantă, solul fiind astfel transportat către alte zone.
- Vegetația nu este întotdeauna suficient de dezvoltată pentru protejarea solului. În special în zona Olteniei și a Bărăganului, din cauza distrugerii vegetației naturale, apare fenomenul de deșertificare prin dispariția stratului superior de sol fertil.
- Defrișările masive din țară contribuie în mod negativ la retenția de apă în coronament și la capacitatea de absorbție a solului. Acolo unde pădurea a fost exploatată în mod neconform și unde litiera a fost îndepărtată, se înregistrează o eroziune accentuată.
- O caracteristică a acestui fenomen în România este legată de deversarea aluviunilor aduse de apele pluviale către Dunăre și Marea Neagră. Mare parte din aceste aluviuni sunt transportate în Marea Neagră și se pierd pentru totdeauna, depunându-se în zona abisală.
În concluzie, eroziunea solului este un fenomen natural și antropic extrem de grav, cu urmări complexe asupra întregii societăți umane, dar și asupra mediului înconjurător. Pentru abordarea corectă a problemei sunt necesare eforturi susținute, atât din partea autorităților, cât și din partea firmelor ce activează în domeniul agriculturii sau în cel al construcțiilor.
Surse foto: unsplash.com
