SFDR – ce înseamnă, cum se aplică și de ce contează pentru sustenabilitatea investițiilor în UE
În contextul preocupărilor globale tot mai accentuate privind schimbările climatice și necesitatea unei dezvoltări durabile, Uniunea Europeană a adoptat o serie de reglementări menite să orienteze fluxurile financiare către investiții responsabile și ecologice. Printre acestea, Regulamentul privind divulgarea informațiilor referitoare la finanțarea durabilă (SFDR) joacă un rol crucial. Dar ce înseamnă, concret, SFDR, cum se aplică și de ce este atât de important pentru viitorul investițiilor sustenabile în UE? Acest articol își propune să ofere răspunsuri clare și concise la aceste întrebări, ghidându-te prin complexitatea acestui regulament și ajutându-te să înțelegi implicațiile sale pentru business-ul tău.
Rezumat:
SFDR (Sustainable Finance Disclosure Regulation) este regulamentul Uniunii Europene care impune participanților la piețele financiare și consilierilor financiari obligația de a divulga informații privind integrarea factorilor ESG în procesele lor de investiții.
Aplicarea SFDR vizează atât nivelul entității, cât și al produsului financiar, prin clasificarea acestora conform articolelor 6, 8 și 9, în funcție de gradul de sustenabilitate promovat și de transparența privind obiectivele de mediu și sociale.
Importanța SFDR constă în crearea unui cadru comun de transparență care permite investitorilor să ia decizii informate, sprijinind astfel tranziția către o economie europeană sustenabilă și aliniată obiectivelor climatice și sociale ale UE.
Ce este SFDR (Sustainable Finance Disclosure Regulation)?
Regulamentul privind divulgarea informațiilor referitoare la finanțarea durabilă, cunoscut sub acronimul SFDR, este una dintre cele mai importante inițiative legislative ale Uniunii Europene în domeniul finanțelor sustenabile. Adoptat ca parte a pachetului legislativ rezultat din Planul de Acțiune al Comisiei Europene pentru Finanțarea Durabilă, acest regulament a intrat în vigoare pe 10 martie 2021, alături de Regulamentul Taxonomiei și Regulamentul privind indicii de referință cu emisii scăzute de carbon.
Scopul principal al Sustainable Finance Disclosure Regulation este să creeze un cadru unificat de transparență pentru participanții la piețele financiare și consilierii financiari din Uniunea Europeană. Regulamentul stabilește cerințe obligatorii de divulgare a informațiilor ESG (environmental, social, governance), cu scopul de a oferi investitorilor instrumentele necesare pentru a lua decizii informate cu privire la sustenabilitatea investițiilor lor.
Sursa foto: Freepik.com
Regulamentul se concentrează pe integrarea riscurilor de sustenabilitate în procesele decizionale de investiții și pe luarea în considerare a consecințelor negative principale asupra sustenabilității. Aceste elemente formează baza unui sistem financiar mai transparent și mai responsabil, care sprijină tranziția către o economie durabilă, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris și cu Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. În continuare, vom explora cui se aplică acest regulament și ce entități sunt vizate.
Cui se aplică SFDR – entități și produse vizate
Domeniul de aplicare al SFDR este extins, acoperind două categorii principale de actori din sectorul financiar european.
Categoriile de entități vizate de SFDR sunt:
Participanții la piețele financiare (Financial Market Participants): Includ entitățile financiare responsabile cu fabricarea și distribuția produselor financiare sau cu oferirea serviciilor de gestionare a portofoliilor.
Consilierii financiari (Financial Advisors): Cuprind entitățile autorizate să ofere consultanță în domeniul investițiilor sau al asigurărilor.
Tipurile specifice de entități financiare vizate de Regulamentul SFDR sunt:
Managerii de active: Administratori de fonduri de investiții alternative (AIFM) și fonduri UCITS.
Băncile: Instituții care oferă servicii de gestionare a portofoliilor.
Companiile de asigurări: Entități care comercializează produse de asigurare cu componentă de investiții.
Administratorii de fonduri de pensii: Gestionar de fonduri de pensii ocupaționale.
Firmele de investiții: Organizații care prestează servicii de gestionare a portofoliilor.
Taxonomia SFDR și clasificarea produselor conform articolelor 6, 8 și 9
Sistemul de clasificare de produse instituit prin SFDR reprezintă o inovație fundamentală, oferind un cadru clar și standardizat pentru categorizarea produselor financiare în funcție de gradul lor de sustenabilitate.
Clasificarea produselor SFDR se bazează pe 3 articole:
Articolul 6 din SFDR se referă la produsele financiare care nu promovează în mod explicit caracteristici de mediu sau sociale și nu au ca obiectiv investițiile durabile. Aceste produse, adesea denumite „gri”, reprezintă categoria cea mai largă și includ majoritatea produselor financiare tradiționale. Administratorii lor au obligația să divulge modul în care riscurile de sustenabilitate sunt integrate în procesul decizional de investiții sau să explice motivele pentru care aceste riscuri nu sunt considerate relevante pentru produsul respectiv.
Categoria definită prin articolul 8 din SFDR cuprinde produsele care promovează caracteristici de mediu și/sau sociale, cu condiția ca firmele în care se investește să respecte practici bune de guvernanță corporativă. Aceste produse, cunoscute sub denumirea de „verde deschis”, trebuie să demonstreze modul în care caracteristicile promovate sunt îndeplinite prin strategia de investiții adoptată. Administratorii trebuie să furnizeze informații detaliate despre indicatorii utilizați pentru măsurarea atingerii acestor caracteristici și să explice metodologia aplicată în procesul de selecție a investițiilor.
Articolul 9 din SFDR stabilește cea mai strictă categorie, destinată produselor care au ca obiectiv explicit realizarea de investiții durabile. Produsele „verde închis” sunt supuse celor mai riguroase cerințe de divulgare, inclusiv furnizarea de informații detaliate despre obiectivul de investiții durabile, strategia adoptată pentru atingerea acestui obiectiv și metodologiile utilizate pentru evaluarea, măsurarea și monitorizarea consecințelor durabile ale investițiilor.
Sursa foto: Freepik.com
Mai bine punctat, prin standardizarea acestor categorii la nivelul întregii Uniuni Europene, SFDR favorizează crearea unui limbaj comun în domeniul finanțelor sustenabile și facilitează luarea unor decizii de investiții mai informate.
Cerințele de raportare SFDR după nivelul de entitate și cel de produs
Structura de raportare instituită prin SFDR se instituie pe o abordare pe două niveluri, fiecare cu cerințe specifice și complementare.
La nivelul entității, cerințele de raportare se concentrează pe modul în care organizația integrează considerațiile de sustenabilitate în guvernanța și procesele sale operaționale. Participanții la piețele financiare trebuie să publice și să mențină actualizate pe site-urile lor web informații despre politicile adoptate pentru integrarea riscurilor de sustenabilitate în procesul decizional de investiții. Aceste politici trebuie să reflecte natura, amploarea și complexitatea activităților desfășurate, precum și tipurile de produse financiare oferite.
Un element central al raportării la nivel de entitate îl constituie declarația privind consecințele negative principale asupra sustenabilității. Organizațiile cu peste 500 de angajați au obligația să publice această declarație, care trebuie să includă politici clare privind identificarea și prioritizarea consecințelor negative principale, o descriere detaliată a acestor consecințe și a acțiunilor întreprinse sau planificate pentru atenuarea lor, precum și un rezumat al politicilor de angajament cu firmele din portofoliu.
În schimb, pentru organizațiile cu mai puțin de 500 de angajați, regulamentul prevede o abordare „respectă sau explică”, permițându-le să aleagă între publicarea declarației privind consecințele negative principale sau explicarea motivelor pentru care nu consideră aceste consecințe în procesele lor de investiții.
Privitor la divulgările obligatorii la nivel de produs, SFDR se conturează pe următoarele principii:
Divulgările obligatorii variază în funcție de categoria din care face parte produsul conform clasificării SFDR și ESG. De exemplu, pentru produsele din articolul 8, administratorii trebuie să furnizeze informații detaliate despre modul în care sunt promovate și atinse caracteristicile de mediu și/sau sociale, inclusiv indicatorii utilizați pentru măsurarea progresului și metodologia de selecție a investițiilor. În cazul în care se utilizează un indice de referință, trebuie explicat modul în care acesta se aliniază cu caracteristicile promovate.
Pentru produsele din articolul 9, cerințele sunt și mai stricte, incluzând informații despre obiectivul specific de investiții durabile, strategia adoptată pentru atingerea acestui obiectiv, metodologia de măsurare a consecințelor durabile și modul în care se asigură că investițiile nu cauzează prejudicii semnificative altor obiective de sustenabilitate. Aceste informații trebuie să fie prezentate într-un format standardizat, facilitând compararea între produse similare.
Ce sunt indicatorii PAI și cum se integrează în strategia de raportare SFDR?
Indicatorii PAI (Principal Adverse Impacts) reprezintă instrumentul prin care SFDR măsoară și monitorizează consecințele negative principale ale deciziilor de investiții asupra factorilor de sustenabilitate. Ei constituie elementul central al sistemului de raportare ESG instituit prin regulament, oferind o metodologie standardizată pentru evaluarea și compararea efectelor adverse ale investițiilor.
Dimensiunile acoperite de indicatorii PAI sunt:
Mediul: Emisiile de gaze cu efect de seră, amprenta de carbon, consumul de energie din surse neregenerabile, efectele asupra biodiversității și generarea de deșeuri.
Aspectele sociale și de muncă: Inegalitatea salarială de gen, expunerea la arme controversate și încălcarea principiilor Pactului Global al ONU.
Guvernanța corporativă: Respectarea drepturilor omului și combaterea corupției.
Pași pentru integrarea indicatorilor PAI în strategia de raportare sunt următorii:
Identificarea și selecția indicatorilor relevanți: Alegerea indicatorilor PAI potriviți pentru activitățile și produsele financiare ale organizației, ținând cont de natura investițiilor și sectoarele vizate.
Stabilirea proceselor de colectare a datelor: Dezvoltarea metodologiilor pentru obținerea informațiilor de la firmele din portofoliu și pentru estimarea datelor lipsă.
Integrarea în procesul decizional: Încorporarea evaluării indicatorilor PAI în selecția inițială a investițiilor și monitorizarea continuă a portofoliului.
Stabilirea pragurilor de acceptabilitate: Definirea limitelor pentru diferiți indicatori și dezvoltarea strategiilor de angajament cu firmele din portofoliu.
Raportarea transparentă: Furnizarea de informații accesibile investitorilor despre consecințele negative și măsurile de atenuare adoptate.
Implementarea SFDR – pași practici pentru conformitate
Procesul de implementare SFDR necesită o abordare structurată, care să asigure nu doar conformitatea SFDR, ci și integrarea principiilor de sustenabilitate în activitatea organizației. Succesul acestui proces depinde de planificarea atentă, alocarea resurselor adecvate și angajamentul conducerii.
Primul pas constă în realizarea unei evaluări a efectului SFDR asupra organizației tale. Astfel, evaluarea trebuie să identifice toate produsele și serviciile care intră sub incidența regulamentului, să determine categoria de clasificare pentru fiecare produs și să identifice cerințele specifice de divulgare aplicabile. Din acest motiv, este important să se analizeze și implicațiile pentru procesele existente, sistemele IT și structura organizațională.
Dezvoltarea unei strategii de colectare date ESG reprezintă următorul pas. Organizațiile trebuie să identifice sursele de date necesare, să evalueze calitatea și disponibilitatea informațiilor existente și să dezvolte procese pentru obținerea datelor lipsă. Aceasta poate implica implementarea unor noi sisteme de raportare, stabilirea de parteneriate cu furnizori de date ESG sau dezvoltarea unor metodologii interne pentru estimarea informațiilor indisponibile.
Stabilirea și documentarea proceselor interne pentru gestionarea aspectelor de sustenabilitate constituie o componentă importantă a implementării. Aceste procese trebuie să acopere întregul ciclu de viață al investițiilor, de la analiza inițială și selecția investițiilor până la monitorizarea continuă și raportarea performanței. Este esențial să se definească roluri și responsabilități clare, să se stabilească proceduri de escaladare și să se asigure formarea adecvată a personalului implicat.
Totodată, implementarea sistemelor și instrumentelor tehnologice necesare pentru sprijinirea conformității SFDR poate implica investiții importante. Organizațiile trebuie să evalueze opțiunile disponibile, de la soluții software specializate până la dezvoltarea unor instrumente interne, ținând cont de complexitatea activităților lor și de resursele disponibile.
Pregătirea și publicarea documentelor de divulgare reprezintă etapa finală a procesului de implementare. Documentele trebuie să fie precise, complete și accesibile, respectând cerințele specifice pentru fiecare categorie de produse. Este imperativ să se stabilească procese pentru actualizarea regulată a informațiilor și pentru monitorizarea modificărilor legislative care pot afecta cerințele de raportare.
Ca atare, oganizațiile sunt sfătuite să urmărească evoluțiile din domeniul reglementării finanțelor sustenabile, să evalueze periodic eficacitatea proceselor implementate și să facă ajustările necesare pentru menținerea conformității și îmbunătățirea performanței de sustenabilitate.
În concluzie, SFDR reprezintă un pas către transformarea sistemului financiar european într-unul mai transparent și mai responsabil. Prin cerințele sale de divulgare și prin sistemul de clasificare a produselor, regulamentul oferă investitorilor instrumentele necesare pentru a lua decizii informate și pentru a-și alinia investițiile cu valorile și obiectivele de sustenabilitate.
Pe măsură ce regulamentul evoluează, organizațiile care adoptă o abordare proactivă vor fi mai bine poziționate pentru a beneficia de avantajele unei piețe financiare orientate către sustenabilitate și pentru a contribui la atingerea obiectivelor climatice și sociale ale Uniunii Europene. Acum, că ai o înțelegere mai clară a SFDR, poți începe să implementezi pașii necesari pentru a asigura conformitatea și a contribui la un viitor mai sustenabil.
Referințe:
KPMG. „What is the SFDR?”. kpmg.com;
European Commission. „Sustainability-related disclosure in the financial services sector”. europa.eu;
Apiday. „The guide to Sustainable Finance Disclosure Regulation”. apiday.com;
Eurosif. „SFDR”. eurosif.org;
Generation Climate Europe. „The EU Sustainable Financial Disclosure Regulation (SFDR)”. gceurope.org;
Persefoni. „What Is the SFDR? Sustainable Finance Disclosure Regulation Explained”. persefoni.com;
Nordea Funds. „What is the SFDR?”. nordeafunds.com;
Akin Gump. „EU Guidance Clarifies SFDR Extraterritorial Application”. akingump.com;
Worldfavor. „SFDR: What is article 6, 8 & 9?”. worldfavor.com;
Deloitte. „Principal Adverse Impact (PAI) disclosures under the SFDR”. deloitte.com;
Greenomy. „SFDR Mandatory Indicators & Principal Adverse Impact (PAIs)”. greenomy.io.
