PM 10 și PM 2.5 – ce înseamnă și ce efecte au, care sunt sursele de poluare în orașele din România și cum pot combate companiile contaminarea aerului
Atunci când apa este murdară sau mâncarea este mucegăită, este ușor să observi aceste probleme, însă când vine vorba de aerul pe care îl respiri, poți spune cât de curat este? În medie, o persoana inspiră și expiră de de 20.000 de ori pe zi, iar tot ceea ce inhalează este condus în corpul său prin căile respiratorii: aerul pătrunde în plămâni și apoi circulă în sânge. În timp ce anumite particule pot fi văzute cu ochiul liber, celelalte nu sunt vizibile.
În aerul pe care îl respiri se pot regăsi produse chimice, fum, mici picături virale sau bacteriene, praf, alergeni ce iau formă lichidă, gazoasă sau lichidă, și multe altele. Aceste particule în suspensie sunt extrem de mici și reprezintă un pericol pentru sănătatea umană. Citește acest articol pentru a afla mai multe despre particulele în suspensie PM10 și PM2.5.
1. PM10 și PM2.5 – ce înseamnă și cum se formează
Pe lângă poluanții gazoși, atmosfera poate fi poluată și cu particule din diverse surse. Aceste particule (în suspensie, fluide ori în stare solidă) au compoziție și dimensiuni diverse și uneori sunt denumite “aerosoli”. Cel mai bine sunt cunoscute sub denumirea de “particule în suspensie” (în engleză, particulate matter, cu prescurtarea PM).
Acest “praf plutitor” poate fi clasificat în funcție de diametrul său aerodinamic. Acest parametru reprezintă diametrul unei particule în formă de sferă ce prezintă un comportament similar în atmosferă cu al unei particule de praf (care poate avea si alte forme). În ceea ce privește problemele de calitate a aerului, particulele în suspensie sunt cele mai importante.
Particulele în suspensie precum, PM10 PM 2.5, PM1 și PM0, sunt definite ca particule cu un diametru aerodinamic mai mic decât 10, 2,5, 1 și respectiv 0,1 µm. 1 µm este egal cu o miime de milimetru. Prin urmare, aceste particule au dimensiuni extrem de mici.
Particulele mai mari, după ce au fost emise în atmosferă, sunt îndepărtate rapid de gravitație sau sunt spălate de ploaie. Cele mai fine pot rămâne în atmosferă mai mult timp (de la câteva zile până la câteva săptămâni). Ca atare, ele pot fi transportate pe distanțe mai lungi. O altă posibilă consecință a acestei șederi îndelungate este modificarea compoziției și a caracteristicilor particulelor din cauza unor procese fizico-chimice.
Care este diferența dintre PM10 și PM 2.5?
PM10 și PM2.5 provin adesea din surse diferite de emisii și au compoziții chimice diferite. Emisiile rezultate din arderea benzinei, uleiului, motorinei sau lemnului produc o mare parte din poluarea cu PM2.5 a aerului exterior. PM10 include, de asemenea, praful de pe șantierele de construcții, gropile de gunoi și agricultură, poate apărea în urma incendiilor și a arderii periilor/deșeurilor, din surse industriale, din praful suflat de vânt pe terenurile deschise, din polen sau fragmente de bacterii.
Particulele în suspensie pot fi emise direct de la sursă (particule primare) sau formate în atmosferă prin reacții chimice ale gazelor (particule secundare), precum dioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOX) și anumiți compuși organici. Acești compuși organici pot fi emiși atât din surse naturale, precum copacii și vegetația, cât și din surse artificiale (antropice), de exemplu, în urma proceselor industriale și a evacuării produse de autovehicule.
2. Cei mai importanți factori poluanți ai aerului și legătura acestora cu PM10 și PM2.5
Calitatea aerului urban poate fi indicată de cantitatea anumitor poluanți din aer, cum ar fi ozonul (O₃), particulele (PM₁₀, PM₂.₅), oxizii de sulf (SOₓ), oxizii de azot (NOₓ), monoxidul de carbon (CO) și compuși organici volatili (COV).
Ozon (O₃) este un poluant dăunător pentru sănătatea umană. Nu este emis direct în atmosferă, ci mai degrabă se formează ca urmare a reacției chimice dintre oxizii de azot (NOₓ) și compușii organici volatili (COV) sub stimularea razelor solare. Cu alte cuvinte, poluanții emiși de mașini, centrale electrice și arderea materialelor interacționează cu lumina soarelui pentru a crea ozon. Ozonul formează smog și face aerul dificil de respirat.
Oxizi de sulf (SOₓ) sunt gaze incolore care se găsesc în atmosfera inferioară. Principala sursă a acestor poluanți este arderea combustibililor fosili care conțin sulf. În special, centralele termice care ard cărbune cu conținut ridicat de sulf sunt cunoscute a fi principalele surse de emisii antropice de dioxid de sulf la nivel mondial. Emisiile provenite de la arderea cărbunelui din gospodării și de la vehicule pot contribui, de asemenea, la concentrații locale ridicate de dioxid de sulf. Oxizii de sulf reacţionează și ei cu apa de ploaie pentru a produce acid sulfuric (ploaie acidă).
Oxizi de azot (NOₓ) au un impact negativ asupra sistemului respirator și provoacă inflamarea ridicată căilor respiratorii. Pe de altă parte, expunerea pe termen lung poate scădea funcția pulmonară și crește răspunsul la alergeni. NOₓ reprezintă majoritatea emisiilor antropice din Europa. Acești compuși sunt emiși în mare parte de centralele electrice, vehicule și procesele de ardere industriale și casnice. În orașe, transportul rutier este cauza majoră. În plus, NOₓ contribuie la formarea de particule în suspensie și ozon la nivelul solului.
Monoxid de carbon (CO) este un poluant al aerului extrem de toxic, incolor, inodor și fără gust. CO este produs prin arderea incompletă a combustibililor fosili, cum ar fi benzina, gazul natural, petrolul, cărbunele și lemnul. Cea mai mare sursă antropogenă de CO sunt emisiile vehiculelor.
Compuși organici volatili (COV) sunt compușii care au punct de fierbere scăzut și se pot evapora la temperatura camerei. Acești compuși sunt nocivi pentru sănătatea umană. Sursele de COV includ vopsele, lacuri, ceară, solvenți de dizolvare a uleiului, detergenți, combustibili, dezinfectante, cosmetice și cleiuri. Ele pot fi produse și din fumat și arderea combustibilului. COV contribuie în plus la formarea ozonului.
3. Poluarea cu particule PM10 și PM2.5
În România, poluarea atmosferică este o problemă gravă, iar autoritățile naționale și internaționale impun standarde din ce în ce mai stricte, pentru a putea reduce gradul de contaminare a aerului. Iată cele mai importante surse de poluare cu PM10 și PM2.5.
Surse industriale
PM10 și PM2.5 sunt produse dintr-o varietate de procese industriale prin manipularea materialelor în vrac, prin ardere și prin prelucrarea mineralelor. Industriile care utilizează aceste procese includ zidăria, rafinăriile, fabricile de ciment, producția de fier și oțel, extracția și centralele electrice cu combustibili fosili.
Surse difuze
Particulele sunt eliberate dintr-o gamă largă de surse difuze. Printre ele se numără tunsul gazonului, sobele cu lemne, incendiile și praful generat de vânt, deși acesta tinde să fie mai grosier.
Surse naturale
Sursele naturale de PM10 și PM2,5 includ incendiile de vegetație, furtunile de praf, polenul și pulverizarea mării.
Sursele de transport
Vehiculele generează particule, fie din emisiile directe rezultate în urma arderii combustibililor (în special cele cu motorină), fie din cauza uzurii anvelopelor sau a turbulențelor de aer generate de autoturisme pe drumuri.
Industria de consum
În general, particulele nu sunt incluse în mod intenționat în niciun produs, dar pot fi prezente ca parte a acestuia, de exemplu ca parte a talcului sau a altor produse sub formă de pulbere.
În mediul interior, nivelurile de PM sunt în mod normal mai mici decât în exterior. Cu toate acestea, există câteva lucruri care cresc nivelul de particule în aerul unui spațiu interior: fumat, lumânări aprinse sau incendii, gătit, curățare folosind produse chimice uzuale, odorizante de cameră cu aerosoli, fixativ sau deodorante.
4. Efectele poluării cu PM10 și PM2.5
Consecințele expunerii la particulele în suspensie se răsfrâng atât asupra sănătății umane, cât și asupra mediului înconjurător.
4.1. Efectele poluării cu PM10 și PM2.5 asupra mediului
Cu ajutorul mai multor studii științifice s-a demonstrat că particulele reduc vizibilitatea și, de asemenea, afectează negativ clima, ecosistemele și materialele. Particulele în suspensie, în primul rând PM2.5, afectează vizibilitatea modificând modul în care lumina este absorbită și împrăștiată în atmosferă. În ceea ce privește schimbările climatice, unii constituenți ai amestecului de PM ambiental promovează încălzirea climatului (de exemplu, carbonul negru), în timp ce alții au un efect de răcire (de exemplu, nitratul și sulfatul), astfel încât PM ambiental are atât proprietăți de încălzire, cât și de răcire.
PM poate afecta negativ ecosistemele, inclusiv plantele, solul și apa. Prin depunerea particulelor în suspenie și absorbția ulterioară a acestora de către plante sau depunerea lor în apă, poate fi afectată calitatea și claritatea ei. Metalele și compușii organici din PM au cel mai mare potențial de a modifica creșterea și cultura plantelor. Depunerea de particule în suspensie pe suprafețe duce la afectarea materialelor.
4.2. Efectele poluării cu PM10 și PM2.5 asupra sănătății
O serie de efecte negative asupra sănătății au fost asociate cu expunerea atât la PM2.5, cât și la PM10. Pentru PM2.5, expunerile de scurtă durată (până la 24 de ore) au fost asociate cu mortalitate prematură, spitalizări crescute pentru cauze cardiace sau pulmonare, bronșită acută și cronică, atacuri de astm, vizite la urgențe, simptome respiratorii și restricții, zile de inactivitate. Aceste efecte adverse asupra sănătății au fost raportate în principal la sugari, copii și adulți în vârstă cu boli cardiace sau pulmonare preexistente. În plus, dintre toți poluanții atmosferici obișnuiți, PM2.5 este asociat cu cea mai mare proporție de efecte adverse asupra sănătății legate de poluarea aerului, atât în Statele Unite, cât și în întreaga lume, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
Expunerea pe termen scurt la PM10 a fost asociată în primul rând cu agravarea bolilor respiratorii, inclusiv astmul și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), ducând la spitalizare și vizite la departamentul de urgență.
Expunerea pe termen lung (de la luni, la ani) la PM2.5 a fost legată de moartea prematură, în special la persoanele care au boli cronice de inimă sau plămâni, și creșterea redusă a funcției pulmonare la copii. Efectele expunerii pe termen lung la PM10 sunt mai puțin clare, deși mai multe studii sugerează o legătură între expunerea pe termen lung la PM10 și mortalitatea respiratorie.
Cercetările arată că adulții în vârstă cu boli cronice de inimă sau plămâni, copiii și astmaticii sunt grupurile cele mai susceptibile de a experimenta efecte adverse asupra sănătății în cazul expunerii la PM10 și PM2.5. De asemenea, copiii și sugarii sunt susceptibili de a fi afectați de inhalarea poluanților, cum ar fi particulele în suspensie, deoarece inhalează mai mult aer pe kilogram de greutate corporală decât adulții – ei respiră mai repede, petrec mai mult timp în aer liber și au dimensiuni mai mici ale corpului. În plus, sistemul imunitar imatur al copiilor îi poate determina să fie mai sensibili la PM decât adulții sănătoși.
5. Cum pot preveni și combate companiile poluarea cu particule
Companiile au un rol-cheie de jucat în reducerea poluării aerului, deoarece multe dintre activitățile lor provoacă emisii. Ei sunt atât contributori, cât și furnizori de soluții; făcându-le esențiale pentru reducerea poluării, construirea inovației și arătând guvernelor că remedierea poluării aerului și dezvoltarea economică nu se exclud reciproc. Este importantă crearea unui spațiu în care comunitatea științifică, factorii de decizie, oficialii guvernamentali și sectorul privat să poată elabora strategii pentru a reduce poluarea aerului.
Iată cinci acțiuni pe care le poate lua sectorul privat:
- Adăugarea calității aerului la activitățile de responsabilitate socială corporativă și raportare.
- Cuantificarea poluării aerului de-a lungul lanțului de aprovizionare și/sau proceselor de producție.
- Colectarea datelor necesare pentru elaborarea inventarelor de emisii pentru poluanții emanați de activitățile proprii ale companiilor. În acest scop, o firmă specializată de consultanță de mediu poate ușura activitatea companiei.
- Stabilirea de programe care să reducă poluarea aerului de la propriile operațiuni și de la furnizori.
- Promovarea campaniilor de conștientizare pentru a comunica în mod transparent nivelurile de emisie cauzate de operațiunile companiei și pentru a explica ce se va face pentru a reduce aceste emisii.
Așa cum reiese din acest articol, efectele poluării cu particule este o problemă serioasă, atât în România, cât și în străinătate. De aceea, doar cu aportul companiilor și al cetățenilor poate fi ameliorată o situație ce pune în pericol mediul înconjurător și sănătatea oamenilor.
Surse foto: Unsplash.com, Pexels.com
