Eticheta ecologică – tipuri, beneficii și ce înseamnă pentru un stil de viață sustenabil
Eticheta ecologică este un instrument de certificare voluntară, reglementat la nivel european prin Regulamentul (CE) nr. 66/2010 și armonizat cu politicile naționale de mediu, având ca scop atestarea performanței ecologice superioare a produselor și serviciilor pe parcursul întregului lor ciclu de viață. În contextul cadrului legislativ privind economia circulară, prevenirea deșeurilor și reducerea impactului asupra mediului, eticheta ecologică devine un criteriu operațional atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru operatorii economici care urmăresc alinierea la standarde durabile. În acest articol, analizăm funcția juridică, criteriile tehnice și implicațiile competitive ale utilizării etichetei ecologice.
Rezumat:
1. Eticheta ecologică este un mecanism juridic voluntar, reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 66/2010, care atestă performanța ecologică superioară a produselor și serviciilor.
2. Obținerea ecoetichetei presupune o procedură formală cu evaluări tehnice, testări independente și conformitate cu criterii specifice stabilite la nivelul UE pentru fiecare categorie de produs.
3. Pentru companii, eticheta ecologică oferă avantaje comerciale și instituționale: crește credibilitatea, facilitează accesul pe piețele internaționale și sprijină conformitatea cu reglementările privind sustenabilitatea și taxonomia verde.
Ce reprezintă eticheta ecologică (ECO label)?
Eticheta ecologică reprezintă un simbol grafic, un text descriptiv sau un alt element vizual aplicat pe produs, pe ambalajul acestuia ori în documentele care îl însoțesc, având funcția de a indica faptul că produsul sau serviciul respectiv îndeplinește cerințe specifice de mediu, stabilite prin reglementări aplicabile.
Iată principalele sale funcții:
– Certificarea este voluntară și presupune respectarea unor criterii de performanță ecologică aplicabile pe întreg ciclul de viață al produsului, incluzând etapele de extracție a materiilor prime, fabricație, distribuție, utilizare și eliminare finală.
– La nivelul Uniunii Europene, sistemul este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 66/2010 privind eticheta ecologică a UE, care stabilește cadrul juridic pentru acordarea și utilizarea acesteia pe teritoriul Spațiului Economic European.
– Eticheta ecologică a UE („Floarea Europeană”) a fost instituită de Comisia Europeană în anul 1992 și are ca scop promovarea produselor și serviciilor care au un impact redus asupra mediului și care respectă standarde ridicate de protecție a sănătății și resurselor naturale.
– Sistemul este armonizat la nivel european și cuprinde criterii specifice pentru fiecare categorie de produse, cu excepția alimentelor, băuturilor, produselor farmaceutice și dispozitivelor medicale.
– Pot beneficia de eticheta ecologică produsele și serviciile care nu conțin substanțe sau preparate clasificate ca fiind foarte toxice, cancerigene, mutagene, periculoase pentru mediu sau pentru sănătatea umană și care nu implică, în condiții normale de utilizare, riscuri semnificative asupra consumatorului sau ecosistemelor.
– Aplicarea etichetei oferă un cadru transparent și verificabil pentru diferențierea produselor sustenabile, contribuind la atingerea obiectivelor politicilor europene privind economia circulară, reducerea emisiilor și protecția biodiversității.
Sursa foto: Freepik.com
Tipuri de etichete și simboluri ecologice
Pe piața internă și europeană sunt utilizate multiple categorii de marcaje, simboluri și etichete ecologice, fiecare cu funcție distinctă în comunicarea caracteristicilor de mediu ale produselor și serviciilor. Acestea contribuie la implementarea politicilor privind dezvoltarea durabilă, economia circulară și consumul responsabil, oferind operatorilor economici instrumente de diferențiere și consumatorilor criterii obiective de selecție:
– Eticheta ecologică a Uniunii Europene (EU Ecolabel), reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 66/2010, reprezintă o schemă voluntară de certificare a performanței de mediu, aplicabilă produselor și serviciilor care îndeplinesc criterii ecologice specifice stabilite de Comisia Europeană. Evaluarea este realizată pe baza impactului pe întreg ciclul de viață, de la extracția materiilor prime până la eliminarea finală. Dreptul de utilizare a etichetei este condiționat de obținerea unei licențe emise de autoritatea competentă națională.
– Simbolul de reciclare, cunoscut sub denumirea de Banda lui Möbius, este un marcaj voluntar cu utilizare internațională care semnalează posibilitatea reciclării ambalajului sau a produsului. Acest simbol nu implică, în mod implicit, conformitatea cu standarde ecologice sau prezența unui procent minim de material reciclat.
– Codurile de identificare a materialelor reciclabile (ex. PAP 20, PET 01, ALU 41) sunt utilizate pentru a facilita sortarea și valorificarea materialelor, în conformitate cu cerințele de colectare selectivă. PAP 20, spre exemplu, identifică ambalajele din carton ondulat. Atribuirea acestor coduri respectă sistemele armonizate de clasificare a ambalajelor prevăzute în legislația privind gestionarea deșeurilor de ambalaje.
– Eticheta RESY este utilizată exclusiv pentru ambalajele din hârtie și carton și certifică faptul că acestea sunt compatibile cu fluxurile de reciclare din sistemele europene. Aplicarea etichetei este condiționată de deținerea unei autorizații individuale și de înregistrarea printr-un cod unic, conform normelor emise de organizația RESY GmbH.
– Certificarea FSC® (Forest Stewardship Council) este recunoscută internațional și se aplică produselor din lemn și derivate care provin din păduri gestionate responsabil. Marcajul FSC® Mix atestă că produsul conține materiale provenite din păduri certificate FSC®, materiale reciclate și surse controlate, în conformitate cu standardele CoC (Chain of Custody).
– În ceea ce privește produsele agroalimentare ecologice, se utilizează două logouri oficiale: logoul comunitar („frunza verde”) și sigla națională „ae”. Aplicarea logoului UE este obligatorie pentru produsele ecologice preambalate, începând cu data de 1 iulie 2010, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/848 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice. Sigla națională completează sistemul de identificare și este reglementată de actele normative interne în vigoare privind agricultura ecologică.
Procedura de acordare a etichetei ecologice și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi certificat
Obținerea etichetei ecologice în România presupune parcurgerea unei proceduri clar definite, reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 236/2007 privind organizarea și funcționarea sistemului național de acordare a etichetei ecologice. Conform cadrului legal în vigoare, responsabilitatea administrării sistemului revine Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), prin direcțiile de specialitate.
Pentru început, operatorul economic interesat trebuie să solicite evaluarea produsului în vederea certificării, prin depunerea unei cereri oficiale către MMAP. În etapa preliminară, produsul este supus unor testări tehnice realizate de instituții de cercetare-dezvoltare sau de laboratoare independente acreditate în conformitate cu standardul ISO/IEC 17025. Scopul testării este de a demonstra conformitatea cu criteriile ecologice stabilite la nivelul Uniunii Europene pentru fiecare categorie de produs, conform deciziilor adoptate de Comisia Europeană.
După finalizarea testelor, urmează faza de analiză a documentației. Aceasta este realizată de către autoritatea competentă în colaborare cu Comisia Națională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, un organism consultativ care emite avize tehnice privind eligibilitatea produsului. Documentația analizată trebuie să conțină, printre altele, rapoartele de încercare, fișa tehnică a produsului, declarații de conformitate, precum și dovezi privind impactul redus asupra mediului în toate etapele ciclului de viață.
În privința bazei tehnice a evaluării, criteriile de acordare a etichetei ecologice sunt structurate pe indicatori relevanți de performanță: consum redus de resurse, emisii scăzute, limitarea deșeurilor, posibilitatea reciclării, durabilitate și siguranță pentru sănătatea umană. Criteriile sunt stabilite prin decizii europene, revizuite periodic, de regulă la un interval de trei până la cinci ani, în funcție de evoluțiile tehnologice și modificările din legislația de mediu.
Certificarea nu poate fi acordată produselor care conțin substanțe sau amestecuri clasificate, conform Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 (CLP), ca fiind cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere, periculoase pentru mediul acvatic sau care prezintă alte riscuri majore identificate în uzul normal al produsului.
În faza finală, dacă cererea este aprobată, MMAP comunică decizia Comisiei Europene, în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 66/2010. Ulterior, autoritatea competentă încheie cu operatorul economic un contract de licență, care include condițiile de utilizare a etichetei ecologice, perioada de valabilitate, drepturile și obligațiile părților. Certificatul emis menționează numărul licenței, denumirea solicitantului și produsele certificate, iar respectarea condițiilor contractuale este obligatorie pe întreaga durată a licenței.
Beneficiile ecoetichetei pentru business-uri orientate spre produse ecologice și practici sustenabile
Sursa foto: Freepik.com
Pentru operatorii economici axați pe produse ecologice și procese sustenabile, deținerea unei ecoetichete constituie un instrument strategic de aliniere la exigențele pieței și la politicile de mediu ale Uniunii Europene. Certificarea oferă un set de avantaje directe, cu relevanță comercială, operațională și instituțională:
Consolidarea credibilității de piață: ecoeticheta, fiind o certificare de tip third-party, verificată de autorități competente, validează conformitatea cu criterii ecologice armonizate la nivel european și sprijină raportarea non-financiară în cadrul inițiativelor ESG (Environmental, Social and Governance).
Diferențiere concurențială: marcajul ecologic permite poziționarea distinctă a produsului, justificând un preț superior în segmente de piață cu cerințe ridicate privind performanța de mediu și trasabilitatea sustenabilă a lanțului de aprovizionare.
Accesibilitate transfrontalieră: recunoașterea ecoetichetei în Spațiul Economic European și în alte jurisdicții facilitează liberalizarea schimburilor comerciale și calificarea în proceduri de achiziții publice verzi, unde sunt integrate tot mai frecvent criterii privind amprenta de carbon și impactul asupra resurselor naturale.
Reducerea costurilor operaționale: implementarea criteriilor tehnice asociate certificării contribuie la eficientizarea consumului de resurse, optimizarea fluxurilor și scăderea costurilor indirecte, susținând totodată obiectivele de decarbonizare ale întreprinderii.
Întărirea reputației corporative: utilizarea etichetei ecologice reflectă angajamentul organizațional față de sustenabilitate și responsabilitate socială, consolidând atractivitatea în fața partenerilor, investitorilor și forței de muncă calificate, în contextul integrării sustenabilității în guvernanța corporativă.
Conformitate legislativă anticipată: integrarea standardelor de etichetare ecologică favorizează prevenirea neconformităților, adaptarea la cerințe legale emergente și reducerea expunerii la riscuri sancționatorii, inclusiv în raport cu inițiativele UE privind taxonomia verde și raportarea obligatorie a indicatorilor ESG.
Costuri și taxe asociate cu eticheta ecologică europeană și românească
Obținerea etichetei ecologice implică suportarea unor costuri administrative și tehnice, structurate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 66/2010 privind eticheta ecologică a Uniunii Europene, respectiv cu Hotărârea Guvernului nr. 236/2007 privind organizarea și funcționarea sistemului național de acordare a etichetei ecologice. Structura de costuri include taxe de procesare, tarife de evaluare tehnică, cheltuieli aferente verificărilor de conformitate și, ulterior, redevențe pentru utilizarea licenței.
Taxa de depunere a cererii reprezintă un tarif unic, perceput la momentul transmiterii solicitării oficiale. Cu titlu orientativ, conform anexei la Regulamentul (CE) nr. 66/2010:
microîntreprinderile plătesc o taxă cuprinsă între 200 EUR și 350 EUR;
întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), precum și operatorii economici din statele în curs de dezvoltare, achită între 200 EUR și 600 EUR;
ceilalți solicitanți pot fi supuși unei taxe de până la 2.000 EUR.
Utilizarea etichetei ecologice este condiționată de achitarea unei taxe anuale, care poate fi stabilită:
– fie ca o sumă fixă (maxim 18.750 EUR pentru IMM-uri și operatori din țări terțe în curs de dezvoltare, respectiv 25.000 EUR pentru celelalte categorii);
– fie ca o redevență proporțională, în cuantum de 0,15% din valoarea anuală a vânzărilor produsului certificat pe teritoriul Uniunii Europene.
Conform principiului proporționalității, se aplică varianta de plată cea mai avantajoasă pentru solicitant, fără depășirea plafoanelor stabilite. Astfel, dacă procentul de 0,15% generează o sumă mai mică decât taxa fixă, se achită cuantumul calculat pe baza vânzărilor.
Pentru a stimula participarea operatorilor economici la schema de etichetare ecologică, se aplică reduceri diferențiate, după cum urmează:
– reducere de 25% pentru microîntreprinderi, IMM-uri și companii înregistrate în state în curs de dezvoltare;
– reducere de 30% pentru operatorii economici înregistrați în sistemul EMAS (Eco-Management and Audit Scheme);
– reducere de 15% pentru operatorii certificați în baza standardului internațional ISO 14001.
Pe lângă aceste costuri administrative, solicitantul suportă direct cheltuielile aferente testărilor de laborator, evaluărilor tehnice, auditului documentației și altor verificări de terță parte, în funcție de categoria de produs și de complexitatea cerințelor tehnice aplicabile. Sumele aferente acestor servicii sunt stabilite de entitățile acreditate care efectuează evaluările.
În România, potrivit prevederilor HG nr. 236/2007, tariful de evaluare pentru acordarea etichetei ecologice este cuprins între 300 EUR și 1.300 EUR, în funcție de categoria de produs. După obținerea certificării, se aplică un tarif anual de menținere, calculat în baza cotei de 0,15% din volumul anual al vânzărilor realizate în spațiul comunitar pentru produsul sau serviciul etichetat.
În concluzie, eticheta ecologică funcționează ca un instrument voluntar de certificare, reglementat prin acte normative europene și naționale, care validează performanța de mediu a produselor și serviciilor pe întreg ciclul de viață. Prin respectarea criteriilor tehnice și procedurale stabilite, operatorii economici obțin nu doar un avantaj competitiv pe piețele sustenabile, ci și un mecanism de conformare anticipată la politicile UE privind economia circulară și neutralitatea climatică. Totodată, integrarea etichetei ecologice în strategia corporativă contribuie la transparență, trasabilitate și consolidarea responsabilității de mediu în lanțul valoric.
Referințe:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:32010R0066;
https://www.madr.ro/docs/agricultura/agricultura-ecologica/2022/Regulamentul-848_2018_forma-actualizata-01_01_2022.pdf;
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/80314.
