Ecoturismul: despre legătura dintre explorare, conservare și conștientizare + turismul ECO în România și în alte regiuni de pe mapamond
Ecoturismul reprezintă un tip de turism care urmărește să minimizeze influența activităților umane asupra mediului, în timp ce promovează dezvoltarea durabilă. Acesta implică vizitarea zonelor naturale, precum parcuri naționale, pentru a învăța despre cultura locală, fauna și ecosistemele naturale. Scopul ecoturismului este cel de a educa vizitatorii cu privire la importanța conservării mediului natural, oferind, în același timp, beneficii economice comunităților locale. România a fost prima țară din UE care a dezvoltat o metodologie de evaluare a destinațiilor ecoturistice, după care tot mai multe țări de pe continent s-au alăturat acestei inițiative.
1. Ce este ecoturismul și de ce este atât de important?
Ecoturismul (sau turismul verde) este un concept relativ nou, care a apărut în anii 1980 ca răspuns la obiceiurile negative ale turismului de masă asupra mediului. Turismul tradițional implică adesea exploatarea resurselor naturale, cum ar fi terenurile, apa și fauna sălbatică, ceea ce poate duce la degradarea mediului și la deplasarea comunităților locale. Ecoturismul caută să abordeze aceste probleme, oferind o alternativă mai durabilă care să beneficieze atât mediului, cât și populației locale.
În ultimii ani, atracția față de turismul sustenabil a crescut, călătorii fiind tot mai des în căutare de experiențe care să încurajeze înțelegerea mediului înconjurător, apreciere culturală și practici de călătorie responsabile. Această abordare implică formarea de parteneriate între turiști, comunități locale și organizații de conservare pentru a asigura că activitățile aferente contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor fragile și la împuternicirea societăților indigene.
Ecoturismul se bazează pe trei piloni esențiali, care stau la baza conceptului său și ghidează abordarea durabilă a călătoriilor și explorării naturale. Aceștia sunt:
- Durabilitatea ecologică – reprezintă fundamentul ecoturismului si își propune să protejeze și să conserve mediul natural pentru generațiile actuale și viitoare. Prin acest pilon, ecoturismul își asumă angajamentul de a minimiza influența vizitatorilor asupra ecosistemelor fragile. Acest lucru implică respectarea regulilor de intruziune în habitatul sălbatic, reducerea generării de deșeuri, adoptarea unor practici de călătorie cu efecte minime asupra naturii și contribuția la conservarea biodiversității și a speciilor amenințate.
- Durabilitatea socială – se referă la relația strânsă dintre ecoturism și comunitățile locale. O componentă vitală a acestui pilon este respectul față de culturile indigene și tradițiile locale. Ecoturismul trebuie să fie un partener în dezvoltarea economică a acestor comunități. Aceasta poate lua forma promovării meșteșugurilor tradiționale, susținerii producătorilor locali și facilitării schimburilor culturale autentice între vizitatori și comunități.
- Durabilitatea economică – subliniază importanța ecoturismului ca sursă de venit și dezvoltare pentru comunitățile locale. Aceasta implică crearea de oportunități de angajare în sectorul ecoturismului, sprijinirea micilor întreprinzători locali și generarea de venituri durabile. Oamenii din comunități pot fi angajați ca ghizi turistici, furnizori de servicii de cazare și mâncare sau producători de suveniruri autentice, ceea ce contribuie la reducerea migrației și la menținerea unui echilibru economic în zonele rurale.
Acești trei piloni colaborează pentru a crea un cadru coerent pentru ecoturism, asigurând că turismul este benefic atât pentru mediul înconjurător, cât și pentru comunitățile locale, în timp ce oferă vizitatorilor experiențe autentice și educative.
De altfel, ecoturismul este o abordare multifațetată a călătoriilor, care aduce numeroase beneficii pentru diferite părți interesate, precum:
- Conservarea habitatelor naturale și a biodiversității
Poate că una dintre cele mai semnificative contribuții ale ecoturismului este rolul său în conservarea habitatelor naturale și a biodiversității. Veniturile generate din activitățile ecoturistice pot fi reinvestite în restaurarea habitatelor, eforturile de protecție și inițiativele de conservare a faunei sălbatice. Acest sprijin financiar ajută la menținerea echilibrului ecologic și la protejarea habitatelor diverselor specii, unele dintre ele putând fi pe cale de dispariție sau vulnerabile.
- Stimulente economice pentru conservare
Ecoturismul oferă stimulente economice pentru conservarea resurselor naturale. Comunitățile locale și guvernele sunt mai susceptibile să prioritizeze eforturile de conservare atunci când recunosc beneficiile financiare provenite din menținerea ecosistemelor intacte. Această valoare economică poate depăși câștigurile pe termen scurt ale exploatării resurselor, încurajând practici durabile de utilizare a terenurilor și promovând sănătatea mediului pe termen lung.
- Împuternicirea comunității și creșterea economică
Comunitățile locale din destinațiile ecoturistice pot beneficia semnificativ de pe urma industriei. Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă, acesta creează oportunități de angajare în diferite sectoare, cum ar fi ghidajul, ospitalitatea, transportul și industria meșteșugurilor. În plus, ecoturismul implică adesea interacțiuni cu comunitățile indigene, respectând practicile lor tradiționale și sprijinind conservarea culturală.
- Schimbul cultural și educația
Ecoturismul în ariile protejate încurajează călătorii să se angajeze în interacțiuni semnificative cu comunitățile și culturile locale. Prin tururi ghidate, ateliere și vizite comunitare, călătorii obțin înțelegeri despre modurile tradiționale de viață, obiceiurile locale și cunoștințele indigene. Această dimensiune educativă stimulează aprecierea pentru mediul înconjurător și pentru patrimoniul cultural, inspirând în cele din urmă comportament responsabil pentru conservare.
- Creștere durabilă
Spre deosebire de unele forme de turism de masă care pot duce la supraexploatarea și degradarea resurselor naturale, ecoturismul promovează un model de creștere durabilă. Prin respectarea criteriilor durabile, destinațiile pot asigura că turismul nu compromite resursele care atrag vizitatorii. Practica aceasta deschide calea pentru beneficii economice pe termen lung, continuarea conservării biodiversității și o perspectivă globală pozitivă asupra mediului.
2. Ecoturismul în România – regiuni dedicate turismului sustenabil
În 2012, România a fost prima țară europeană care, prin contribuția oferită de Asociația de Ecoturism (AER), a creat o metodologie națională pentru evaluarea și certificarea destinațiilor ecoturistice.
Potrivit programului RAF (Romanian-American Foundation), cele șapte destinații de ecoturism din țară sunt:
- Băile Tușnad
- Pădurea Craiului
- Eco Maramureș
- Colinele Transilvaniei
- Țara Hațegului – Retezat
- Țara Dornelor
- Ținutul Zimbrului
În alte cinci regiuni, dezvoltarea se focalizează pe promovarea turismului sustenabil: Colinele Transilvaniei, Băile Tușnad și împrejurimile, Pădurea Craiului, Mărginimea Sibiului și Delta Dunării.
Programul RAF este conceput pe termen lung și se dezvoltă pe trei linii strategice:
- Crearea unui nucleu local de leadership și management: acesta presupune sprijinirea organizațiilor locale din cel puțin șapte regiuni pentru a valorifica potențialul de ecoturism, dezvoltând planuri în colaborare cu comunitățile locale pentru transformarea zonelor în destinații ecoturistice.
- Contribuția la dialogul public despre ecoturism: programul aduce în atenție factorilor de decizie bunele practici și învățămintele dobândite în timpul implementării sale, astfel încât să contribuie la discuții informate despre ecoturism.
- Comunicarea și promovarea României ca destinație ecoturistică: într-un cadru local, național și internațional, programul se străduiește să comunice și să promoveze România ca o destinație de ecoturism.
În general, afacerile locale din România, care fac parte din programele de ecoturism, ar trebui să se asigure că activitatea lor este în concordanță cu criteriile turistice din aceste zone. Primul pas este colaborarea cu un responsabil de mediu, care are un rol esențial în asigurarea gestionării activităților turistice într-un mod care protejează mediul înconjurător și promovează conservarea resurselor locale. Acesta poate pune bazele unui bilanț de mediu, care are rolul de a analiza efectele activităților umane asupra mediului, inclusiv asupra resurselor naturale, biodiversității și ecosistemelor. Astfel, pe baza rezultatelor bilanțului, pot fi dezvoltate strategii de conservare pentru a proteja și gestiona corespunzător resursele naturale și culturale.
Turiștii eco care vizitează aceste zone dedicate din România pot să se bucure de o gamă diversificată de experiențe și activități, centrate pe cunoașterea și protecția mediului înconjurător. Iată care sunt activitățile de bază în aceste destinații:
Băile Tușnad:
- Explorarea rezervației naturale Tinovul Mohoș, unde se pot observa numeroase specii de păsări și mamifere.
- Participarea la drumeții prin pădurile și peisajele montane ale zonei.
- Vizitarea lacului vulcanic Sfânta Ana și învățarea despre formarea sa.
Eco Maramureș:
- Descoperirea unor tradiții și obiceiuri autentice ale poporului maramureșean, inclusiv ateliere de prelucrare a lemnului sau învățarea dansurilor populare.
- Excursii în satele tradiționale și vizitarea bisericilor de lemn, care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
- Drumeții prin peisajele pitorești și vizitarea Rezervației Biosferei Maramureșului.
Pădurea Craiului:
- Parcurgerea traseelor de drumeții și observarea diverselor specii de plante și animale caracteristice acestei regiuni montane.
- Participarea la activități de ecoturism, cum ar fi ciclismul montan sau alpinismul.
- Vizitarea peșterilor și a zonei protejate Padiș.
Colinele Transilvaniei:
- Participarea la tururi ghidate prin satele autentice, învățând despre viața rurală tradițională.
- Degustarea produselor locale și a mâncărurilor tradiționale.
- Vizitarea cetăților medievale și a bisericilor fortificate.
Țara Dornelor:
- Explorarea rezervației naturale Tinovul Mare și observarea faunei și florei caracteristice zonei.
- Delectarea cu traseele montane și drumețiile către cascade și peisaje pitorești.
- Vizitarea complexelor balneare și relaxarea în mediul natural.
Țara Hațegului – Retezat:
- Observarea florei și faunei specifice Munților Retezat în cadrul Parcului Național Retezat.
- Participarea la activități de observare a păsărilor și animalelor sălbatice.
- Vizitarea Muzeului de Paleontologie din Hațeg și aprofundarea trecutului preistoric al zonei.
Ținutul Zimbrului:
- Observarea zimbrilor, specia emblematică a zonei, în mediul lor natural.
- Participarea la programe de voluntariat pentru conservarea faunei sălbatice.
- Vizitarea centrelor de informare și educație ecologică.
3. Ecoturismul în Europa și în lume, o promisiune pentru viitor
Aspectul durabil al industriei turismului în Europa joacă un rol esențial în determinarea competitivității sale, iar Comisia Europeană este implicată în mai multe inițiative axate pe acest aspect. Legătura dintre competitivitatea și durabilitatea sectorului turismului este evidentă, deoarece atractivitatea destinațiilor turistice este puternic influențată de mediul lor natural și cultural, dar și de integrarea lor în comunitățile locale. Asigurarea durabilității necesită găsirea unui echilibru între elementele economice, socio-culturale și de mediu.
Deoarece destinațiile turistice sunt din ce în ce mai solicitate să își evalueze performanța în ceea ce privește sustenabilitatea, Comisia Europeană a dezvoltat un sistem de indicatori pentru turism, ca o metodă simplă de măsurare a performanței în ceea ce privește sustenabilitatea. Eticheta ecologică a UE reprezintă un instrument voluntar disponibil serviciilor de cazare turistică care doresc să demonstreze și să promoveze excelența lor în ceea ce privește mediul înconjurător. Drept urmare, au fost dezvoltate criterii specifice în ceea ce privește eticheta ecologică pentru serviciile de cazare turistică și pentru camping.
În plus, înregistrarea în cadrul EMAS (Eco-Management and Audit Scheme) permite actorilor din sectorul turismului să își îmbunătățească performanța în ceea ce privește mediul înconjurător și să promoveze calitatea serviciilor lor. Documentul EMAS pentru cele mai bune practici de management ecologic poate ghida afacerile locale în acest proces.
Traseele de ciclism reprezintă un excelent exemplu de turism sustenabil și prietenos cu mediul. Între 2009 și 2011, EC a acordat o serie de granturi pentru proiecte selectate care susțin dezvoltarea și promovarea traseelor de ciclism în întreaga Europă.
Ecoturismul este un sector în plină creștere al industriei turismului din întreaga lume, cu un număr tot mai mare de persoane care caută opțiuni de călătorie care să aibă o influență benefică asupra mediului și comunităților locale. Câteva cifre relevante care ilustrează creșterea industriei ecoturismului includ:
- Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) estimează că industria reprezintă între 20-30 la sută din piața globală a turismului și se așteaptă să continue să crească pe măsură ce tot mai mulți oameni devin conștienți de beneficiile călătoriilor durabile.
- Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) estimează că industria reprezintă aproximativ 7 la sută din piața mondială a turismului și este unul dintre cele mai în plină expansiune sectoare ale industriei.
- Potrivit Global Ecotourism Network, industria este evaluată la peste 77 de miliarde de dolari la nivel global și se așteaptă să continue să crească cu o rată de 10-15 la sută pe an.
- Sectorul turismului verde aduce beneficii economice comunităților locale, inclusiv prin crearea de locuri de muncă și sprijinirea afacerilor mici. În Costa Rica, de exemplu, industria generează peste 2,2 miliarde de dolari în venituri anuale și susține peste 200.000 de locuri de muncă.
În ciuda acestor inițiative lăudabile, sectorul turismului verde nu este lipsit de provocări. Una dintre acestea este influența activităților turistice asupra mediului și comunităților locale, care pot cauza deteriorarea habitatelor naturale, perturbarea faunei sălbatice și contribuția la poluare. În plus, ecoturismul poate uneori duce la exploatarea resurselor acestora. De aceea, este esențial ca operatorii turistici să întreprindă măsuri pentru a minimiza efectele negative și pentru a implica comunitățile locale în procesul decizional.
O altă provocare este lipsa de reglementare și standarde în industrie. Deși există anumite programe de certificare și linii directoare pentru ecoturism, nu există o definiție universală a ceea ce constituie ecoturismul. Astfel, este crucial să se lucreze la stabilirea unor standarde clare și recunoscute global pentru practicile de ecoturism, astfel încât industria să poată continua să se dezvolte.
Drept urmare, ecoturismul este mult mai mult decât simpla vizitare a atracțiilor naturale sau a locurilor naturale; este despre a face acest lucru într-un mod sustenabil. Termenul în sine se referă la călătoriile în zone naturale cu accent pe conservarea mediului, scopul fiind acela de a educa turiștii cu privire la eforturile de conservare, oferindu-le, în același timp, oportunitatea de a explora mediile naturale.
Surse foto: Freepik.com.
