Clasificarea și evaluarea emisiilor de carbon (Scope 1 2 3) în conformitate cu protocolul GHG
Conceptul de Scope 1, 2 și 3 constituie un pilon fundamental în metodologia de raportare și contabilizare a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel organizațional. Aceste categorii reflectă sursele specifice de emisii asociate activităților unei entități și sunt utilizate pentru cuantificarea impactului asupra mediului, în conformitate cu Protocolul privind Gazele cu Efect de Seră (GHG Protocol), standardul de referință în domeniu.
O clasificare bine definită permite o delimitare clară între emisiile direct generate de o companie prin procesele pe care le controlează (Scope 1), cele indirecte rezultate din consumul de energie achiziționată (Scope 2) și emisiile din lanțul valoric extins, incluzând furnizorii și utilizatorii finali (Scope 3).
În acest mod, se asigură o abordare structurată pentru evaluarea, gestionarea și raportarea impactului climatic al unei organizații, facilitând atât conformitatea cu reglementările de mediu, cât și integrarea criteriilor ESG (Environmental, Social, Governance) în strategiile corporative.
În contextul obligațiilor de transparență climatică și sustenabilitate, identificarea și clasificarea corectă a acestor emisii sunt esențiale pentru alocarea eficientă a resurselor în vederea reducerii amprentei de carbon, pentru minimizarea riscurilor asociate lanțului de aprovizionare și pentru îndeplinirea cerințelor de raportare impuse de standardele internaționale.
Ce reprezintă conceptul de scope 1 2 3?
Conceptul de Scope 1, 2 și 3 reprezintă un cadru metodologic fundamental pentru inventarierea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel organizațional, asigurând o cuantificare riguroasă a amprentei de carbon și facilitând alinierea la reglementările internaționale privind sustenabilitatea și schimbările climatice. În definiție, această clasificare permite o delimitare operațională a surselor de emisii, esențială pentru dezvoltarea strategiilor de atenuare și integrarea criteriilor ESG (Environmental, Social, Governance) în politicile corporative.
Scope 1 cuprinde emisiile directe generate de surse aflate sub proprietatea sau controlul operațional al companiei, incluzând arderea combustibililor fosili în instalații proprii, consumul de energie în procese industriale, emisiile mobile provenite din flotele auto, precum și emisiile fugitive asociate utilizării echipamentelor de climatizare și refrigerare.
Scope 2 se referă la emisiile indirecte asociate consumului de energie achiziționată, cum ar fi energia electrică, termică sau aburul provenite din rețelele de furnizare externe. Aceste emisii, deși nu sunt generate direct de organizație, sunt contabilizate deoarece reflectă dependența acesteia de mixul energetic utilizat de furnizori.
Scope 3, cea mai complexă și extinsă categorie, include toate celelalte emisii indirecte rezultate din lanțul valorical organizației, atât în amonte (materii prime, transport, operațiuni externalizate), cât și în aval (utilizarea produselor finite, gestionarea deșeurilor, activități post-consum). Această categorie poate reprezenta până la 70-80% din amprenta totală de carbon a unei companii, subliniind necesitatea unei analize detaliate a externalităților climatice asociate modelului său de afaceri.
Așadar, evaluarea detaliată a emisiilor din toate cele trei categorii este esențială pentru dezvoltarea unor strategii robuste de reducere a impactului climatic, stabilirea unor ținte credibile de decarbonizare, optimizarea proceselor din lanțul de aprovizionare și îmbunătățirea transparenței în raportarea de mediu.
Sursă foto: Shutterstock.com
Scope 1 – Emisii directe de carbon
Emisiile Scope 1 reprezintă emisiile directe de gaze cu efect de seră (GES) generate de surse aflate sub controlul operațional al unei organizații, constituind un indicator esențial al impactului său climatic. Acestea sunt asociate în mod direct cu procesele desfășurate intern și includ patru categorii principale: combustia staționară, combustia mobilă, emisiile fugitive și emisiile de proces. Combustia staționară provine din arderea combustibililor fosili în echipamente fixe, precum cazane, turbine sau generatoare utilizate pentru producerea de energie termică și electrică, fiind o sursă semnificativă în industriile cu un consum energetic ridicat. În paralel, combustia mobilă se referă la emisiile generate de flotele de vehicule deținute sau operate de companie, un aspect critic pentru sectoarele cu logistică intensă sau operațiuni dependente de transport.
Pe lângă aceste surse evidente, emisiile fugitive rezultă din scurgeri necontrolate de gaze industriale sau agenți frigorifici din sisteme de răcire, instalații de aer condiționat sau echipamente de procesare chimică, fiind adesea dificil de detectat și cuantificat, dar având un potențial ridicat de impact climatic, în special în cazul gazelor fluorurate. O categorie distinctă o reprezintă emisiile de proces, generate în urma reacțiilor chimice care au loc în producția industrială, cum ar fi fabricarea cimentului, rafinarea petrolului sau producția metalurgică.
Măsurarea și raportarea precisă a emisiilor Scope 1 sunt esențiale pentru ca organizațiile să își cuantifice impactul direct asupra schimbărilor climatice și să implementeze strategii eficiente de reducere. Trecerea la tehnologii cu eficiență energetică sporită poate reduce semnificativ emisiile din combustia staționară, în timp ce înlocuirea echipamentelor industriale vechi cu soluții moderne, optimizate pentru un consum mai mic de energie și emisii reduse, devine o măsură esențială pentru sectoarele cu cerințe operaționale ridicate. În ceea ce privește combustia mobilă, adoptarea vehiculelor electrice sau hibride și optimizarea rutelor de transport contribuie la reducerea emisiilor generate de flotele companiei. Controlul și prevenirea emisiilor fugitive necesită implementarea unor programe riguroase de monitorizare și mentenanță a echipamentelor care utilizează agenți frigorifici sau gaze industriale, iar utilizarea unor alternative cu potențial de încălzire globală redus devine o prioritate în tranziția către soluții mai sustenabile. De asemenea, în sectoarele industriale, optimizarea proceselor chimice și dezvoltarea tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CCS) pot reprezenta soluții viabile pentru reducerea emisiilor de proces.
Pentru gestionarea eficientă a emisiilor Scope 1, companiile trebuie să implementeze sisteme robuste de monitorizare, să efectueze audituri energetice regulate și să adopte măsuri proactive de eficientizare operațională.
Scope 2 – Emisii indirecte din energie achiziționată
Sursa foto – Envato Elements
În strânsă legătură cu emisiile directe ale unei organizații, dar distincte din punct de vedere al mecanismului de generare, emisiile Scope 2 reprezintă emisiile indirecte rezultate din producerea energiei achiziționate și consumate de companie. Acestea includ, în principal, energia electrică preluată din rețeaua națională sau de la furnizori privați, precum și energia termică, aburul și răcirea livrate prin sisteme centralizate. Deși sursa efectivă a acestor emisii se află în afara perimetrului operațional direct al companiei, ele sunt contabilizate în bilanțul său de carbon, reflectând impactul consumului energetic asupra mediului.
Măsurarea și raportarea emisiilor Scope 2 sunt esențiale pentru identificarea și implementarea strategiilor de reducere a amprentei de carbon, mai ales în industriile cu un consum intensiv de energie. Companiile pot evalua aceste emisii utilizând două abordări distincte: metoda „location-based”, care calculează emisiile pe baza mixului energetic mediu al rețelei din care se face aprovizionarea, și metoda „market-based”, care ia în considerare sursa specifică a energiei achiziționate, incluzând contractele pentru energie verde și certificatele de atribuire a energiei regenerabile (RECs – Renewable Energy Certificates).
Reducerea emisiilor Scope 2 poate fi realizată prin optimizarea eficienței energetice în infrastructura operațională, modernizarea echipamentelor pentru un consum redus de energie și implementarea unor sisteme de management inteligent al consumului. O măsură semnificativă în acest sens este achiziția de energie electrică din surse regenerabile certificate (PPAs – Power Purchase Agreements), care permite companiilor să își reducă dependența de combustibilii fosili și să contribuie la tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon. În plus, dezvoltarea capacităților proprii de producție a energiei verzi, prin instalarea de panouri fotovoltaice, turbine eoliene sau sisteme geotermale, oferă beneficii atât în reducerea emisiilor, cât și în diminuarea costurilor pe termen lung asociate consumului energetic.
Scope 3 – Alte emisii indirecte din lanțul valoric
Extinzând evaluarea impactului climatic dincolo de operațiunile directe și consumul de energie achiziționată, emisiile Scope 3 cuprind toate emisiile indirecte asociate lanțului valoric al unei companii, atât în amonte, cât și în aval. Acestea provin dintr-o gamă variată de activități externe care nu sunt sub controlul direct al organizației, dar care sunt influențate de deciziile sale de operare, aprovizionare și distribuție. Printre cele mai relevante surse se numără emisiile generate de furnizori în procesul de extracție, producție și transport al materiilor prime și bunurilor achiziționate, emisiile asociate cu logistica și distribuția produselor finite, deplasările de afaceri și navetele angajaților, precum și emisiile rezultate din utilizarea, întreținerea și eliminarea produselor vândute.
Datorită complexității extinse a lanțului valoric, emisiile Scope 3 constituie, pentru majoritatea companiilor, cea mai mare componentă a amprentei totale de carbon, reprezentând adesea peste 70-80% din emisiile totale de GES. Astfel, acest lucru subliniază importanța unei abordări sistematice și integrate în gestionarea acestor emisii, având în vedere că reducerea impactului climatic nu poate fi realizată exclusiv prin măsuri aplicate la nivel intern. Prin urmare, monitorizarea și raportarea Scope 3 sunt esențiale nu doar pentru conformitatea cu reglementările de mediu și standardele ESG, ci și pentru dezvoltarea unor strategii robuste de decarbonizare la nivel sectorial și intersectorial.
Cu toate acestea, măsurarea și reducerea emisiilor Scope 3 prezintă provocări semnificative, întrucât necesită colectarea de date detaliate de la numeroși furnizori și parteneri din lanțul de aprovizionare, utilizarea unor metodologii complexe de calcul și integrarea unor estimări bazate pe factori de emisie specifici fiecărei industrii. În lipsa unor date primare precise, companiile trebuie să utilizeze modele de analiză a ciclului de viață (LCA – Life Cycle Assessment), baze de date internaționale privind factori de emisie și metodologii conforme cu Protocolul GHG sau alte standarde recunoscute.
În ciuda acestor provocări, gestionarea emisiilor Scope 3 oferă oportunități strategice majore pentru companii, facilitând inovarea, optimizarea proceselor și colaborarea extinsă în lanțul valoric. Printre măsurile eficiente de reducere a acestor emisii se numără adoptarea de criterii de sustenabilitate în aprovizionare, selecția de furnizori cu politici de mediu solide, utilizarea materialelor cu amprentă redusă de carbon, optimizarea logisticii și promovarea economiei circulare prin dezvoltarea unor produse durabile, ușor de reciclat sau reutilizat. În plus, parteneriatele cu furnizori, clienți și alte părți interesate pot accelera tranziția către modele de producție și consum sustenabile, consolidând astfel competitivitatea companiei și contribuind activ la obiectivele globale de atenuare a schimbărilor climatice.
Calculul emisiilor Scope 1, 2 și 3 – Metodologie și aplicabilitate practică
Determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pentru fiecare dintre cele trei categorii – Scope 1, Scope 2 și Scope 3 – este un proces esențial pentru evaluarea amprentei de carbon a unei organizații și implementarea strategiilor de reducere a impactului climatic. Fiecare categorie implică metodologii specifice de colectare a datelor, selecția factorilor de emisie adecvați și aplicarea formulelor standardizate pentru conversia datelor de activitate în valori raportabile de emisii.
1. Calculul emisiilor Scope 1
După cum menționat anterior, emisiile Scope 1 sunt directe, generate de surse aflate sub controlul operațional al companiei. Acestea includ arderea combustibililor fosili în echipamente proprii, emisiile din flotele auto deținute, procesele industriale și pierderile fugitive de agenți frigorifici sau gaze industriale.
Iată etapele pentru calculul emisiilor Scope 1:
Identificarea surselor de emisii
Companiile trebuie să identifice toate sursele de emisii directe, care includ:Surse staționare – cazane, turbine, generatoare utilizate în procese industriale sau pentru producția de energie.
Surse mobile – vehicule deținute sau operate de companie (camioane, autovehicule de transport, echipamente motorizate).
Procese industriale – reacții chimice care generează emisii (ex. fabricarea cimentului, rafinarea petrolului, producția metalurgică).
Emisii fugitive – pierderi de gaze din sisteme de răcire, echipamente de climatizare sau alte instalații care utilizează agenți frigorifici.
Colectarea datelor de activitate
Datele necesare pentru calculul emisiilor Scope 1 pot fi obținute prin:Monitorizarea consumului de combustibil (litri, metri cubi sau tone) în echipamente și vehicule.
Înregistrarea distanțelor parcurse de vehiculele deținute și consumul specific de combustibil.
Colectarea datelor privind timpul de operare și puterea instalată a echipamentelor industriale.
Estimarea pierderilor fugitive de gaze prin analize tehnice și date de mentenanță ale echipamentelor de climatizare.
Selectarea factorilor de emisie
Factori de emisie specifici fiecărui tip de combustibil sau gaz cu efect de seră sunt furnizați de:Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC);
GHG Protocol;
Environmental Protection Agency (EPA – SUA);
Factori naționali de emisie publicați de autoritățile naționale de mediu.
Aplicarea formulei de calcul
Formula standard utilizată pentru conversia datelor de activitate în emisii de GES este:Emisii (kg CO2e) = Date de activitate × Factor de emisie Emisii (kg CO2e) = Date de activitate × Factor de emisie
2. Calculul emisiilor Scope 2
Emisiile Scope 2 sunt emisii indirecte asociate cu energia achiziționată și consumată de companie, inclusiv electricitate, căldură, abur și răcire furnizate de rețele externe.
Etapele pentru calculul emisiilor Scope 2 se bazează pe:
Identificarea surselor de emisii
Energie electrică achiziționată din rețea.
Energie termică (încălzire centralizată, abur industrial, răcire furnizată extern).
Colectarea datelor privind consumul de energie
Consumul de electricitate trebuie măsurat în kilowați-oră (kWh) pe perioada de raportare.
Energia termică și alte tipuri de energie achiziționate sunt raportate în GJ sau alte unități relevante.
Selectarea factorilor de emisie
Factori de emisie pentru electricitate diferă în funcție de mixul energetic utilizat la generare și sunt publicați de:
Agenția Internațională pentru Energie (IEA);
Factori naționali de emisie pentru energie electrică (ex. UE – European Environmental Agency, EPA – SUA, Ministerele Mediului din diverse țări);
GHG Protocol – metodologii „location-based” și „market-based”.
Aplicarea formulei de calcul
– Pentru electricitate:
Emisii(kg CO2e)=Consumul de electricitate(kWh)×Factor de emisieEmisii(kg CO2e)=Consumul de electricitate(kWh)×Factor de emisie
– Pentru energie termică, abur și răcire:
Emisii (kg CO2e) = Consumul de energie(GJ) × Factor de emisie Emisii( kg CO2e) = Consumul de energie (GJ) × Factor de emisie
3. Calculul emisiilor Scope 3
Emisiile Scope 3 sunt cele mai complexe, incluzând toate emisiile indirecte generate în lanțul valoric al companiei, atât în amonte (upstream), cât și în aval (downstream).
Etapele pentru calculul emisiilor Scope 3 au în vedere:
Identificarea surselor de emisii
GHG Protocol clasifică emisiile Scope 3 în 15 categorii, printre care:Bunuri și servicii achiziționate;
Transport și distribuție;
Deșeuri operaționale;
Călătorii de afaceri și naveta angajaților;
Utilizarea și eliminarea produselor vândute.
Colectarea datelor de activitate
Acest proces este mai complex decât în cazul Scope 1 și 2, necesitând:Date privind cantitatea de materiale utilizate și proveniența acestora.
Informații privind consumul energetic și emisiile generate de furnizori.
Estimări ale emisiilor pe durata utilizării produselor vândute.
Selectarea factorilor de emisie
Factori de emisie pot fi preluați din baze de date globale precum:DEFRA (UK Department for Environment, Food & Rural Affairs);
EPA (Environmental Protection Agency, SUA);
GHG Protocol databases.
Aplicarea formulei generale de calcul
Emisii (kg CO2e) = Date de activitate × Factor de emisie Emisii (kg CO2e) = Date de activitate × Factor de emisie
După cum ai putut observa, calculul emisiilor Scope 1, 2 și 3 necesită o metodologie precisă, bazată pe date robuste și factori de emisie standardizați. În timp ce emisiile Scope 1 și 2 sunt mai ușor de măsurat datorită controlului direct al companiei asupra acestora, emisiile Scope 3 impun o coordonare strânsă cu furnizorii și partenerii comerciali pentru a obține date relevante și pentru a îmbunătăți acuratețea raportării.
Sursa foto: Shutterstock.com
Importanța măsurării și raportării emisiilor Scope 1 2 3
Având în vedere complexitatea lanțurilor valorice și amploarea impactului climatic al activităților economice, măsurarea și raportarea emisiilor Scope 1, 2 și 3 reprezintă un element fundamental al strategiilor corporative de sustenabilitate. Un astfel de proces nu doar că permite organizațiilor să își evalueze în mod holistic amprenta de carbon, dar și să identifice cele mai eficiente măsuri de atenuare, aliniindu-se astfel la obiectivele climatice globale și la cerințele de conformitate impuse de reglementările internaționale în continuă evoluție.
În primul rând, o analiză detaliată a emisiilor din toate cele trei categorii oferă o perspectivă clară asupra zonelor cu cel mai mare potențial de reducere a impactului climatic, facilitând dezvoltarea unor strategii de tranziție către modele economice mai sustenabile. Integrarea raportării GHG în procesele decizionale contribuie la stabilirea de obiective bazate pe știință (Science-Based Targets – SBTs), la implementarea unor inițiative de eficientizare energetică și la adoptarea unor soluții tehnologice inovatoare menite să reducă intensitatea emisiilor.
În plus, raportarea riguroasă a emisiilor Scope 1, 2 și 3 joacă un rol esențial în creșterea transparenței corporative, consolidând încrederea părților interesate, de la investitori și clienți la autorități de reglementare și parteneri de afaceri. De exemplu, organizațiile care demonstrează un angajament proactiv față de gestionarea impactului climatic își îmbunătățesc reputația pe piețele internaționale și beneficiază de acces facilitat la finanțare sustenabilă prin mecanisme precum obligațiunile verzi (green bonds) și fondurile de investiții responsabile ESG.
Cu alte cuvinte, implementarea unui sistem robust de măsurare și raportare nu este doar o obligație de conformitate, ci și un instrument strategic pentru monitorizarea progresului climatic, ajustarea politicilor interne și crearea unor produse și servicii cu amprentă de carbon redusă. Pe măsură ce presiunile reglementative și așteptările pieței evoluează, companiile care adoptă o abordare proactivă în managementul emisiilor GES vor fi mai bine poziționate pentru a face tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, beneficiind de avantaje competitive sustenabile și consolidându-și reziliența în fața riscurilor climatice emergente.
Strategii de reducere a emisiilor pentru fiecare Scope
Odată stabilit cadrul de măsurare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, următorul pas este implementarea unor strategii concrete de reducere, adaptate specificității fiecărei categorii de emisii. Abordarea trebuie să fie structurată și coerentă, având în vedere sursele diferite de generare și potențialul de reducere aferent fiecărui tip de emisii.
Reducerea emisiilor Scope 1 necesită intervenții directe asupra surselor de emisii aflate sub controlul organizației. Optimizarea proceselor industriale, modernizarea echipamentelor și utilizarea tehnologiilor cu eficiență energetică ridicată sunt măsuri esențiale pentru diminuarea consumului de combustibili fosili. Astfel, înlocuirea flotelor de transport convenționale cu vehicule electrice sau pe bază de hidrogen poate reduce semnificativ emisiile din combustia mobilă, iar monitorizarea și întreținerea echipamentelor care utilizează agenți frigorifici pot preveni emisiile fugitive. În plus, trecerea la surse regenerabile pentru producția proprie de energie, precum cogenerarea pe bază de biomasă sau instalarea de panouri fotovoltaice, poate contribui la reducerea emisiilor directe.
În ceea ce privește emisiile Scope 2, strategia trebuie să se concentreze pe reducerea intensității emisiilor asociate consumului de energie achiziționată. Alegerea unor furnizori de energie electrică cu un mix energetic bazat pe surse regenerabile și încheierea de contracte de achiziție pe termen lung pentru energie verde (PPA – Power Purchase Agreements) sunt soluții eficiente pentru scăderea emisiilor indirecte. În paralel, implementarea unor măsuri de eficiență energetică în clădiri și procese industriale, cum ar fi optimizarea sistemelor HVAC, modernizarea echipamentelor și utilizarea iluminatului LED, poate reduce semnificativ consumul de energie, generând și beneficii economice pe termen lung.
Emisiile Scope 3, deși mai dificil de controlat, oferă cel mai mare potențial de reducere a amprentei de carbon datorită interdependenței cu lanțul valoric extins. Pentru diminuarea acestora, companiile trebuie să colaboreze strâns cu furnizori, parteneri comerciali și experți în legislația de mediu, precum Stratos, încurajând adoptarea unor practici sustenabile de producție și transport. De exemplu, optimizarea logisticii și utilizarea soluțiilor de transport cu emisii reduse pot contribui semnificativ la reducerea emisiilor din această categorie. De asemenea, dezvoltarea unor produse ecodesign, cu un consum energetic mai redus în faza de utilizare și o reciclabilitate mai mare la finalul ciclului de viață, poate avea un impact semnificativ asupra emisiilor generate în aval.
Rezumând cele expuse mai sus, integrarea principiilor economiei circulare prin reutilizarea și reciclarea materialelor în procesele de producție reduce atât emisiile din achiziția de materii prime, cât și cele asociate eliminării deșeurilor.
Cum pot începe companiile din România să-și gestioneze mai eficient emisiile de carbon?
Sursa foto: Shutterstock.com
În contextul tranziției globale către o economie cu emisii reduse de carbon, companiile din România trebuie să adopte o abordare metodică și fundamentată pentru gestionarea și diminuarea impactului lor climatic. Un proces eficient de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) începe cu măsurarea riguroasă și raportarea detaliată a emisiilor Scope 1, 2 și 3, conform Protocolului GHG (Greenhouse Gas Protocol), standardul internațional recunoscut pentru contabilizarea emisiilor corporative. Această etapă este esențială, deoarece oferă o cartografiere precisă a amprentei de carbon și permite delimitarea clară a surselor de emisii, facilitând astfel identificarea punctelor critice de intervenție.
Emisiile Scope 1, reprezentând emisiile directe generate din activitățile aflate sub controlul operațional al companiei, impun implementarea unor măsuri care vizează optimizarea eficienței energetice, trecerea la combustibili cu intensitate scăzută de carbon și modernizarea echipamentelor industriale și a flotelor de transport. În cazul emisiilor Scope 2, provenite din energia achiziționată și consumată, strategia trebuie să se concentreze pe contractarea de surse regenerabile de energie prin Power Purchase Agreements (PPAs), precum și pe reducerea intensității consumului energetic prin optimizarea infrastructurii operaționale și implementarea soluțiilor avansate de gestionare a energiei.
Cea mai complexă categorie, Scope 3, include emisiile indirecte din lanțul valoric extins, reprezentând de multe ori peste 70-80% din amprenta totală de carbon a unei companii. Gestionarea eficientă a acestora necesită o colaborare strategică cu furnizorii, partenerii comerciali și clienții pentru a implementa criterii de sustenabilitate în aprovizionare, a îmbunătăți eficiența logistică și a dezvolta modele circulare de afaceri. De asemenea, companiile trebuie să promoveze dezvoltarea unor produse și servicii cu impact redus asupra mediului, utilizând materiale sustenabile și optimizând ciclul de viață al produselor pentru a minimiza amprenta de carbon post-consum.
Pe baza acestor date și analize, organizațiile pot formula obiective de reducere a emisiilor aliniate la standardele internaționale, cum ar fi Science-Based Targets initiative (SBTi), și pot dezvolta strategii integrate de decarbonizare, care să includă investiții în tehnologii cu emisii reduse, utilizarea surselor alternative de energie și implementarea mecanismelor de compensare a emisiilor acolo unde reducerea acestora nu este fezabilă tehnic sau economic. Numai integrarea unui cadru robust de monitorizare și raportare, corelat cu evoluțiile reglementărilor europene și internaționale, va asigura transparența și credibilitatea demersurilor de sustenabilitate, consolidând poziția competitivă a business-urilor românești pe piețele globale din ce în ce mai orientate către criterii ESG (Environmental, Social, and Governance).
În concluzie, gestionarea eficientă a emisiilor de carbon necesită o abordare holistică și un angajament pe termen lung. Prin adoptarea acestor măsuri, companiile din România pot face pași importanți în reducerea amprentei lor de carbon, contribuind la eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice și poziționându-se ca lideri în tranziția către o economie sustenabilă.
Referințe:
World Resources Institute & World Business Council for Sustainable Development, The Greenhouse Gas Protocol: A Corporate Accounting and Reporting Standard (Revised Edition);
Science Based Targets initiative, SBTi Corporate Manual;
European Commission, Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD). https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/company-reporting-and-auditing/company-reporting/corporate-sustainability-reporting_en;
Scope 1, 2, and 3 Emissions Explained, https://www.carbonneutral.com/news/scope-1-2-3-emissions-explained.
